A (i) se duce cuiva vestea sau a se duce vestea de ceva = a ajunge foarte cunoscut, vestit, renumit
A (nu) se lăsa (mai) pe (sau pre) jos = a (nu) îngădui să fie întrecut de cineva; a (nu) se strădui să ajungă pe cineva
A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație disperată
A (se) face (sau a ajunge, a fi etc.) varză = (mai ales despre cărți și caiete) a (se) distruge, a (se) degrada, a (se) zdrențui
A ajunge (sau a aduce, a arunca pe cineva) în brațele cuiva = a ajunge (sau a lăsa pe cineva) la discreția cuiva
A ajunge (sau a aduce, a arunca) în brațele cuiva = a ajunge (sau a lăsa pe cineva) la discreția cuiva
A ajunge (sau a cădea, a fi etc.) în mintea copiilor = a avea judecata slăbită (din cauza bătrâneții)
A ajunge (sau a da) în mintea copiilor = a-și pierde judecata, a se ramoli
A ajunge (sau a fi) de râsul lumii = a ajunge (sau a fi) într-o situație degradantă; a se face de râs
A ajunge (sau a se face, a rămâne) de poveste în țară = a i se duce cuiva vestea, a ajunge de pomină
A ajunge (sau a se vedea, a aduce, a lăsa etc.) la (sau în) sapă de lemn = a (se) ruina
A ajunge (sau a veni, a cădea) în doaga cuiva = a ajunge să se identifice (în sens rău) cu cineva în felul de a fi, de a gândi
A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti
A ajunge de la moară la râșniță = a ajunge dintr-o situație bună într-una rea; a scăpăta
A ajunge departe = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit
A ajunge la (sau în) sapă de lemn = a sărăci cu desăvârșire
A ajunge la aliman = a da (și a nu mai putea scăpa) de un necaz
A ajunge la mal = a răzbi prin greutăți
A ajunge la spartul târgului (sau iarmarocului) = a ajunge undeva prea târziu, când lucrurile sunt pe lichidate
A ajunge la un (sau într-un) punct mort = a ajunge la un impas, în imposibilitate de a găsi o soluție
A ajunge pe drumuri = a sărăci, a scăpăta
A ajunge sau a (se) face, a fi, a (se) lăsa, a rămâne de râs și de ocară = a ajunge (sau a se face, a fi etc.) demn de dispreț, de batjocură; a (se) compromite
A ajunge slugă la dârdală = a ajunge slugă la dârloagă, dârloagă
A ajunge, a trăi etc.) până la adânci bătrânețe = (a trăi) până la o vârstă înaintată
A băga (pe cineva) la apă = a face (cuiva) un mare neajuns
A cădea de acord = a ajunge la o înțelegere deplină (cu cineva)
A căuta pe dracul și a găsi pe tată-său = a ajunge într-o situație și mai rea decât aceea anterioară
A da (sau a cădea, a ajunge, a gusta) patarama cuiva = a o păți la fel cu altcineva
A da o lovitură (sau a lovi, a nimeri) în plin = a nimeri bine ținta vizată, a-și ajunge scopul
A duce (sau a împinge, a băga pe cineva) în prăpastie = a pricinui (cuiva) mari neajunsuri; a duce la pierzanie, la pieire, a distruge
A face (sau a ajunge) din cal măgar = a face să ajungă (sau a ajunge) dintr-o situație mai bună într-una mai rea
A fi (certat) la cuțite sau a se avea la cuțite (cu cineva) = a fi sau a ajunge dușman neîmpăcat (cu cineva), a se urî (cu cineva)
A fi (sau a ajunge) cal de poștă = a fi întrebuințat la toate; a alerga mult
A fi (sau a ajunge) la aman = a fi (sau a ajunge) la mare strâmtoare
A fi (sau a ajunge) în mâini bune = a fi (sau a ajunge) în mâini sigure
A fi (sau a ajunge, a veni) la putere = a deține (sau a ajunge să dețină) guvernarea într-un stat
A fi (sau a ajunge, a încăpea etc.) în (sau pe) mâini bune = a fi sau a ajunge la o persoană de încredere
A fi (sau a cădea) pe bec = A fi sau a ajunge într-o situație fără ieșire; a i se înfunda, a o păți
A fi (sau se băga, a ajunge) slugă la dârloagă = a fi (sau a ajunge) sub conducerea unui om neînsemnat, nevrednic, nepriceput, a ajunge slugă la dârdală
A fi sau a ajunge cal de poștă = a fi foarte solicitat, a alerga de colo până colo
A i se strânge funia la par = a ajunge într-o situație dificilă, când nu mai poate face cum vrea
A i se împlini (cuiva sau la ceva) sorocul = a ajunge la sfârșitul existenței, a înceta să mai existe; a muri
A i se înfunda (cuiva) = a ajunge într-o situație fără ieșire, a nu-i mai merge; a o păți
A i-o face (bună sau lată sau cu vârf) sau a-i face (cuiva) una (și bună) = a-i pricinui cuiva un rău, un neajuns
A ieși (sau a ajunge etc.) la pepeni = a face o proastă afacere, a nu reuși într-o acțiune
A ieși la liman = a scăpa dintr-o primejdie; a ajunge la o situație mai bună
A ieși la lume = a ajunge la lumină, la loc deschis, la larg
A ieși la socoteală (cu ceva sau cu cineva) = a ajunge la o rezolvare convenabilă, favorabilă (în legătură cu ceva sau cu cineva)
A intra (sau a cădea, a băga) mesa = a ajunge (sau a face pe cineva să ajungă) într-o situație neplăcută, a intra (sau a băga pe cineva) într-o încurcătură, într-un bucluc
A intra în (sau sub) stăpânirea cuiva = a ajunge în puterea cuiva
AJÚN,ajunuri, s. n. 1. Zi sau, p. ext., perioadă de timp care precede un eveniment. ◊ Loc. adv. În ajun = a) cu o zi (sau cu o seară) înainte; b) puțin timp înainte, foarte aproape (de)... 2. Faptul de a ajuna (1); post (negru). ♦ Zi în care se ajunează (1). – Ajuna (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
AJÚN,ajunuri, s. n. 1. Zi sau, p. ext., perioadă de timp care precedă un eveniment. ◊ Loc. adv. În ajun = cu o zi înainte. 2. Faptul de a ajuna. ♦ Zi în care se ajunează. – Postverbal al lui ajuna. (Sursa: DLRM )
AJÚN s. preziuă. (În ~ul plecării.) (Sursa: Sinonime )
ajún (ajúnuri), s. n. – 1. Post. – 2. Zi sau perioadă de timp care preced anumite sărbători care presupun post și mai ales ajunul Crăciunului și al Anului Nou. – 3. Zi sau periodă de timp care preced un eveniment în general. – Var. arjun. Mr. ağun „pe nemîncate, flămînd”, istr. jun. Lat. iaiūnus (formă reconstruită în mod ipotetic la Plaut; cf. Corominas, I, 344); probabil prin disimilare *aiūnus; cf. alb. ağenoj, v. napol. iagiuna, genov. zazun, fr. jeun, sp. ayuno, (este posibil ca fr. à jeun să reprezinte un mai vechi *ajeun, unde -a a fost înțeles ca prep.). În general ajun se explică drept der. postverbal de la ajuna, și acesta ca rezultat al lat. *aiūnāre (Meyer, Alb. St., IV, 88; Philippide, O rămășiță, 16; Philippide, II, 645; Pascu, Beiträge, 16; Pascu, I, 29), de la eiūnāre (Diez, I, 214; Pușcariu 49; Candrea-Dens., 31; REW 4581; DAR), sau de la *ieiūnāre (Cipariu, Gram., 122). Der. ajuna, vb. (a ține post); ajunat, s. n. (ajun, post); ajunător, adj. (care postește). (Sursa: DER )
ajún s. n., pl. ajúnuri (Sursa: Ortografic )
1) ajún n., pl. urĭ (d. ajun 2). Ziŭa precedentă uneĭ sărbătorĭ (cînd nu se mănîncă orĭ se mănîncă de post): ajunu Crăciunuluĭ (personificat în Moș Ajun). Orĭ-ce zi din aintea [!] alteĭa, fără noțiunea de sărbătoare: ajunu lupteĭ. Vechĭ. Trans. Post. – Fals preziŭa. (Sursa: Scriban )
AJÚN ~urin. Zi sau perioadă de timp care precedă un eveniment. ◊ În ~ a) cu o zi sau cu o seară înainte; b) cu puțin timp înainte. /v. a ajuna (Sursa: NODEX )
Moș-Ajún s. pr. n., art. Moș-Ajúnul (Sursa: Ortografic )
