AIURÍT, -Ă,aiuriți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are comportări anormale; (om) zăpăcit, trăsnit, zănatic. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor; adesea adverbial) Care este anormal. [Pr.: a-iu-] – Din fr. ahuri (apropiat prin etimologie populară de aiurea). (Sursa: DEX '98 )
AIURÍT, -Ă,aiuriți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Cu mintea tulbure; uluit, zăpăcit; p. ext. (despre manifestările oamenilor; adesea adverbial) care arată o minte confuză. – V. aiuri. (Sursa: DLRM )
AIURÍT adj. 1. v. smintit. 2. v. zăpăcit. (Sursa: Sinonime )
aiurít adj. m., s. m., pl. aiuríți; f. sg. aiurítă, pl. aiuríte (Sursa: Ortografic )
aĭurít, -ă adj. Cu gîndu aĭurea, zăpăcit, S. n., pl. urĭ.Rar. Aĭureală. (Sursa: Scriban )
AIURÍ vb. IV. v. aiura. (Sursa: DEX '98 )
AIURÍ vb. IV. v. aiura. (Sursa: DLRM )
aiurí (a ~) (a zăpăci) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aiurésc, imperf. 3 sg. aiureá; conj. prez. 3 să aiureáscă (Sursa: DOOM 2 )
