- A fi teleleu Tănase = a fi zăpăcit, aiurit, năuc
- A sta ca un țap logodit = a sta țeapăn, prostit, aiurit
AIURÍ vb. IV. v. aiura. (Sursa: DEX '98 )
AIURÍ vb. IV. v. aiura. (Sursa: DLRM )
aiurí (a ~) (a zăpăci) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aiurésc, imperf. 3 sg. aiureá; conj. prez. 3 să aiureáscă (Sursa: DOOM 2 )
| aiuri verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) aiuri | aiurire | aiurit | aiurind | singular | plural |
| aiurește | aiuriți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | aiuresc | (să) aiuresc | aiuream | aiurii | aiurisem |
| a II-a (tu) | aiurești | (să) aiurești | aiureai | aiuriși | aiuriseși |
| a III-a (el, ea) | aiurește | (să) aiurească | aiurea | aiuri | aiurise |
| plural | I (noi) | aiurim | (să) aiurim | aiuream | aiurirăm | aiuriserăm, aiurisem* |
| a II-a (voi) | aiuriți | (să) aiuriți | aiureați | aiurirăți | aiuriserăți, aiuriseți* |
| a III-a (ei, ele) | aiuresc | (să) aiurească | aiureau | aiuriră | aiuriseră |
* Formă nerecomandată
