A (-și) tăia drum (sau cale, cărare) = a-și face loc, a-și croi drum
A (se) ține viu (sau în viață, cu zile etc.) = a (se) menține în viață; a trăi sau a face să trăiască
A despica (sau a tăia) firul (de păr) în patru = a cerceta în mod minuțios, a se ocupa de ceva cu minuțiozitate exagerată, mai mult decât este necesar
A face (pe cineva sau ceva) harcea-parcea = a tăia (pe cineva sau ceva) în bucăți, a face fărâme; a distruge, a nimici
A face ches = a tăia (capete)
A i se tăia (sau a i se înmuia) cuiva (mâinile și) picioarele = a avea o senzație de slăbiciune fizică; a nu se putea stăpâni (de emoție, de durere etc.)
A i se tăia cuiva (mâinile și) picioarele = a-i slăbi, a i se muia cuiva (mâinile și) picioarele
A i se tăia cuiva drumurile (sau cărările) = a fi în încurcătură, a i se reduce posibilitatea de a-și aranja treburile
A i se tăia cuiva genunchii = a avea senzația că nu se mai poate ține pe picioare (de emoție)
A i se tăia inima = a-și pierde curajul
A i se urî cu viața = a nu mai dori să trăiască
A prinde maia = a prinde puteri, a se înviora
A reteza (sau a tăia) cuiva din unghii = a înfrâna obrăznicia cuiva; a pune la punct pe cineva
A rămâne cu zile = a continua să trăiască, a scăpa cu viață, a fi lăsat în viață
A răsturna brazda = a tăia brazda cu plugul; a ara
A schimba cântecul (sau tonul, nota, foaia etc) = a-și modifica comportarea, atitudinea
A scurta (sau a tăia, a lega) limba cuiva = a opri, a împiedica pe cineva să vorbească
A se tăia cuiva drumurile (sau cărările) = a fi în încurcătură
A semăna cu cineva (sau cuiva) bucățică ruptă (sau tăiată) ori a semăna ca două picături (de apă) = a semăna perfect cu cineva, a fi leit cu altul
A trece (pe cineva) prin ascuțișul săbiei = a tăia, a omorî (pe cineva)
A trece prin ascuțișul fierului = a tăia, a omorî, a pustii, a trece pe sub ascuțișul sabiei
A trimite (sau a purta, a duce) de la Ana la Caiafa (numele unor personaje biblice) = a trimite (un solicitator) dintr-un loc într-altul, a purta cu vorba
A tăia (cuiva) aripile = a face (pe cineva) să-și piardă curajul, avântul; a descuraja
A tăia (la) piroane = a spune minciuni
A tăia (sau a curma) cuiva cuvântul = a întrerupe pe cineva din vorbă
A tăia (sau a da, a trage) în carne vie = a) a tăia (sau a da, a trage) în plin, direct (în cineva); b) a încerca să curme un rău prin măsuri foarte drastice
A tăia cuiva din obricariță = a învăța pe cineva minte; a-l struni
A tăia drumul (sau calea) cuiva = a ieși înaintea cuiva spre a-l împiedica să înainteze, a-l opri din drum
A tăia frunză la câini = a nu avea nici o ocupație serioasă, a pierde vremea fără treabă; a trândăvi
A tăia frunză verde și lafuri = a spune minciuni
A tăia fărâmele = a tăia în bucăți mici
A tăia nodul gordian = a recurge la un mijloc extrem în rezolvarea unei situații căreia nu i se poate găsi o soluție
A tăia răul de la rădăcină = a stârpi radical o manifestare negativă a vieții
A tăia în carne vie = a) a tăia, a lovi din plin, fără milă; b) a curma fără cruțare un rău, a stîrpi răul de la rădăcină
A tăia și a spânzura = a se purta samavolnic, a proceda arbitrar și abuziv
A întoarce foaia = a-și schimba atitudinea devenind mai ferm, mai sever
A întoarce foaia sau a o întoarce pe foaia cealaltă = a-și schimba purtarea sau atitudinea față de cineva, devenind mai aspru
A(-i) țiui cuiva în urechi (sau în creieri) sau a-i țiui cuiva urechile (sau urechea etc.) = a avea impresia de vâjâială (în urechi sau la cap)
A(-și) tăia craca (sau creanga) de sub picioare = a pierde sau a face să piardă un avantaj, a (-și) periclita situația
A(-și) tăia drum (sau cale, cărare) = a-și face loc îndepărtând obstacolele ce îi stau în cale
A-i face (cuiva) vorbă cu cineva = a mijloci o întâlnire între un băiat și o fată (în vederea căsătoriei)
A-i lua (sau a tăia, a curma) (cuiva) piuitul = a) a reduce (pe cineva) la tăcere, a lăsa (pe cineva) perplex, a pune cu botul pe labe; b) (rar) a ucide pe cineva
A-i lua (sau a-i tăia) (cuiva) apa de la moară = a) a priva pe cineva de anumite avantaje de care s-a bucurat; b) a întrerupe pe cineva în timp ce vorbește, a nu-i permite să mai vorbească sau a face să nu mai vorbească
A-i tăia (cuiva) cuvântul = a descuraja (pe cineva)
A-i tăia (sau a-i închide) cuiva cărarea (sau cărările) = a opri pe cineva să facă sau să continue un drum
A-i tăia (sau, , a i se tăia) cuiva (toată) pofta = a face să-și piardă sau a-și pierde cheful, curajul de a (mai) face ceva
A-i tăia cuiva avântul = a descuraja pe cineva
A-l duce (sau a-l tăia pe cineva) capul = a se pricepe
A-l tăia (pe cineva) la ramazan = a-i fi (cuiva) foame
A-l tăia pe cineva capul = a înțelege, a se pricepe să facă un lucru
ẮLA, ÁIA,ăia, alea, pron. dem., adj. dem. (Pop. și fam.) Acela, aceea. A venit ăla. Lucrul ăla. ◊ Expr. Altă aia = ciudățenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. [Gen.-dat. sg.: ăluia, ăleia; gen.-dat. pl.: ălora] – Lat. illum, illa. (Sursa: DEX '98 )
ẮLA, ÁIA,ăia, alea, pron. dem. (În vorbirea puțin îngrijită) Acela, aceea. ◊ Expr. De ce..., de aia... = cu cât..., cu atât... Altă aia = ciudățenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. Câte alea toate = fel de fel de lucruri. ◊ (Substantivat, peior.) Un ăla = un om oarecare, fără importanță. ◊ (Adjectival) Lucrul ăla. [Gen.-dat. sg.: ăluia, ăleia, gen.-dat. pl.: ălora] – Lat. illum, illa. (Sursa: DLRM )
ắla (fam.) pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ăla), g.-d. ắluia, pl. ắia; f. áia, g.-d. ắleia, pl. álea, g.-d. pl. m. și f. ắlora (Sursa: DOOM 2 )
ĂLA pron. v. acela. (Sursa: Sinonime )
áltă-áia, alte-alea, s.f. (pop.) 1. monstru 2. epilepsie, paralizie 3. (la pl.) nebunii, toane (Sursa: DAR )
ăla pr. m., adj. m. (postpus), g.-d. ăluia, pl. ăia; f. sg. áia, g.-d. ăleia, pl. álea, g.-d. m. și f. ălora (Sursa: Ortografic )
ăl, a pron. și art., pl. ăĭ, ale;ăla, aĭa, pl. ăĭa, alea. Vest. Cel, cea: ăl-lalt (cel-lalt). Vorba ăluĭa, vorba celuĭa, adică „după cum zice o vorbă, un proverb”. (Sursa: Scriban )
