Dex.Ro Mobile
AGURÍDĂ, aguride, s. f. Strugure înainte de coacere, cu gust foarte acru. – Din ngr. agurída. (Sursa: DEX '98 )

AGURÍDĂ s. f. Strugure necopt, foarte acru. – Ngr. agurida. (Sursa: DLRM )

agurídă (-ízi), s. f. – Strugure înainte de coacere. – Mr. aguridă, megl. guridă. Mgr. ἀγουρίδα de la ἄγουρος „verde” (gr. ἄωρος), cf. alb. aguridhe, bg. agurida (Miklosich, Fremdw., 73). În Banat circulă agur, s. m. „vie sălbatică”, ce pare a reprezenta mgr. ἄωρος menționat. – Der. agurijoară, s. f. (plantă, portulacă); agurizar, s. m. (vie sălbatică). (Sursa: DER )

agurídă s. f., g.-d. art. agurídei, pl. aguríde (Sursa: Ortografic )

agurídă f., pl. inuz. [!] de, ca stafide, orĭ zĭ, ca cărămizĭ (mgr. și ngr. agurída, d. águros, crud; bg. agorída). Poamă crudă, strugurĭ cruzĭ. Prov. Părințiĭ mănîncă aguridă, și copiilor li se strepezesc dințiĭ, păcatele părinților cad asupra copiilor. S' a făcut agurida miere, s' a potolit cearta, s' aŭ împăcat dușmaniĭ. (Sursa: Scriban )

AGURÍDĂ ~e f. Strugure acru, necopt. [G.-D. aguridei] /< ngr. agurída (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
aguridă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aguri agurida
plural aguride aguridele
genitiv-dativ singular aguride aguridei
plural aguride aguridelor
vocativ singular aguridă, agurido
plural aguridelor