AGROZOOTÉHNICĂ s.f. Tehnica îmbunătățirii și amenajării pășunilor și terenurilor cultivate cu plante furajere; agrozootehnie. [< rus. agrozootehnika, cf. gr. agros – ogor, zoon – animal, techne – artă]. (Sursa: DN )
AGROZOOTÉHNICĂ s. f. Tehnica îmbunătățirii și amenajării pășunilor și terenurilor cultivate cu plante furajere. – Din agro- + zootehnică. (Sursa: DLRM )
AGROZOOTÉHNICĂ s. v. agrozootehnie. (Sursa: Sinonime )
agrozootéhnică s. f. (sil. -gro-zo-o-), g.-d. art. agrozootéhnicii (Sursa: Ortografic )
AGROZOOTÉHNIC, -Ă,agrozootehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Agrozootehnie. 2. Adj. Care ține de agrozootehnie, privitor la agrozootehnie. [Pr.: -zo-o] – Din (1) rus. agrotehnika, (2) agro- + zootehnic (după rus. agrozootehniceskii). (Sursa: DEX '98 )
AGROZOOTÉHNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de agrozootehnică; propriu agrozootehnicii [Sil. -gro-zo-o-] /agro- + zootehnic (Sursa: NODEX )