AGRESÍV, -Ă, agresivi, -e, adj. Care atacă (fără provocare); fig. care caută prilej de ceartă; provocator. ♦ (Despre substanțe) Care atacă chimic corpurile cu care ajunge în contact. – Din fr. agressif. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

AGRESÍV, -Ă adj. Care atacă neprovocat, care săvârșește o agresiune; provocator; irascibil, certăreț. ♦ (Despre substanțe) Care atacă chimic corpurile cu care vine în contact. [Cf. fr. agressif, it. aggressivo]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

AGRESÍV, -Ă adj. 1. care săvârșește o agresiune; provocator; irascibil. 2. (despre substanțe) care atacă chimic corpurile. (< fr. agressif) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

AGRESÍV, -Ă, agresivi, -e, adj. Care atacă fără provocare; fig. care caută prilej de ceartă; provocator. ♦ (Despre substanțe) Care atacă chimic corpurile cu care ajunge în contact. – Fr. agressif. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

AGRESÍV adj. 1. militarist, provocator, războinic, (fam.) belicos. (Politică ~.) 2. v. violent. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Agresiv ≠ inagresiv, neagresiv, pașnic (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

agresív adj. m. (sil. -gre-), pl. agresívi; f. sg. agresívă, pl. agresíve (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

agresív, -ă adj. (d. lat. aggressus cu sufixu -iv; fr. agressif). Care are caracter de agresiune: vorbe agresive. Adv. În mod agresiv. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

AGRESÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care atacă fără a fi provocat; care are caracter de agresiune. 2) fig. Care caută prilej de ceartă; provocator. Comportare ~ă. 3) (despre substanțe) Care atacă un corp cu care vine în contact. /<fr. agressif (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard