Dex.Ro Mobile
AGREMÉNT, agremente, s. n. 1. Plăcere, distracție. 2. Aprobare dată sau cerută de guvernul unei țări pentru numirea reprezentanților diplomatici. – Din fr. agrément. (Sursa: DEX '98 )

AGREMÉNT s.n. 1. Plăcere, distracție. 2. (Jur.) Consimțământ, încuviințare, aprobare; (în diplomație) acord internațional între părți în scopul reglementării raporturilor juridice; încuviințare dată de un stat la numirea reprezentanților diplomatici ai altui stat. [Pl. -te. / < fr. agrément, cf. engl. agreement]. (Sursa: DN )

AGREMÉNT s. n. 1. plăcere, distracție, divertisment. 2. (jur.) consimțământ, încuviințare, acord internațional între părți în scopul reglementării raporturilor juridice. (< fr. agrément) (Sursa: MDN )

AGREMÉNT, agremente, s. n. 1. Plăcere, distracție. 2. Aprobare dată sau cerută de guvernul unei țări, pentru numirea reprezentanților diplomatici. – Fr. agrément. (Sursa: DLRM )

agremént (plăcere, consimțământ, acord) (a-gre) s. n. (Sursa: DOOM 2 )

AGREMÉNT s. 1. v. distracție. 2. (POL.) aprobare, consimțământ. (~ dat unui diplomat străin.) (Sursa: Sinonime )

agremént s. n. (sil. -gre-), pl. agreménte (Sursa: Ortografic )

agremént n., pl. e (fr. agrément). Barb. Plăcere, distracțiune. (Sursa: Scriban )

AGREMÉNT ~e n. 1) Petrecere plăcută a timpului; divertisment; amuzament; distracție. Călătorie de ~. 2) Consimțământ dat de un stat la numirea reprezentanților diplomatici ai altui stat. /<fr. agrément (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
agrement   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agrement agrementul
plural agremente agrementele
genitiv-dativ singular agrement agrementului
plural agremente agrementelor
vocativ singular
plural