Dex.Ro Mobile
AGREGÁT2, agregați, s. m. (Ieșit din uz, în sintagma) Profesor agregat = profesor universitar care funcționează pe lângă o catedră condusă de alt profesor. – Din fr. agrégé. (Sursa: DEX '98 )

AGREGÁT1, agregate, s. n. 1. Grup de mașini care lucrează împreună pentru realizarea unei anumite operații tehnice. 2. Material mineral sau organic, alcătuit din granule, fibre sau fâșii, care intră în compoziția betoanelor, mortarelor sau a altor materiale aglomerate cu un liant. ◊ Agregat mineral = concreștere de minerale în diferite formații naturale. – Din rus. agregat, (2) fr. agrégat. (Sursa: DEX '98 )

AGREGÁT s.m. (Ieșit din uz) Profesor agregat = profesor universitar care și-a obținut titlul prin concurs, dar a rămas totuși dependent de catedra altui profesor. [După fr. agrégé]. (Sursa: DN )

AGREGÁT s.n. 1. Grup de mașini care lucrează în același timp ca un tot unitar. 2. Material inert (pietriș, nisip etc.) care se amestecă cu cimentul și cu apa la prepararea betonului, mortarului, la anrocamente etc. 3. Component elementar al structurii solului, rezultat prin lipirea particulelor primare din sol. ◊ Agregat mineral = concreștere de minerale în diferite formații naturale. 4. Îngrămădire de organe pe o mică suprafață a unei plante. [Pl. -te. / cf. rus. agregat, fr. agrégat, lat. aggregatum – reunit]. (Sursa: DN )

AGREGÁT2 s. m. profesor ~ = (în unele țări) titlu universitar conferit prin concurs colaboratorului, asociat la catedră unui profesor, autorizat să țină lecții din cursul acestuia. (după fr. agrégé) (Sursa: MDN )

AGREGÁT1 s. n. 1. ansamblu de lucruri aflate într-o conexiune. 2. grup de mașini care lucrează în același timp ca un tot unitar. 3. material inert (pietriș, nisip etc.) care se amestecă cu cimentul la prepararea betonului, mortarului etc. 4. component elementar al structurii solului. ♦ ~ mineral = concreștere de minerale în diferite formații naturale. (< rus. agregat, /3/ fr. agrégat) (Sursa: MDN )

AGREGÁT2, agregați, s. m. (Ieșit din uz, în expr.) Profesor agregat = profesor universitar care și-a câștigat titlul prin concurs, rămânând totuși dependent de catedra altui profesor. – După fr. agrégé. (Sursa: DLRM )

AGREGÁT1, agregate, s. n. 1. Grup de mașini care lucrează împreună pentru realizarea unei anumite operații tehnice. 2. Material mineral sau organic, alcătuit din granule, fibre sau fâșii, care intră în compoziția betoanelor, mortarelor sau a altor materiale aglomerate cu un liant. – Fr. agrégat. (Sursa: DLRM )

agregát (persoană) s. m. (sil. -gre-), pl. agregáți (Sursa: Ortografic )

agregát (obiect) s. n. (sil. -gre-), pl. agregáte (Sursa: Ortografic )

agregát, -ă adj. și s. (d. agreg). Profesor alipit pe lîngă altu saŭ alțiĭ: profesor agregat (saŭ numaĭ agregat). S. n., pl. e. Grămădire de minerale care aderă între ele: un agregat de plumb. (Sursa: Scriban )

AGREGÁ, pers. 3 agrégă, vb. I. Refl. (Despre elemente) A se uni (într-un tot); a se alipi. – Din fr. agréger, lat. aggregare. (Sursa: DEX '98 )

A SE AGREGÁ pers. 3 se agrégă intranz. (despre particule solide) A se îmbina formând un tot; a se uni. /<fr. agréger, lat. aggregare (Sursa: NODEX )

AGREGÁT ~e n. 1) Grup de mașini cuplate pentru a lucra ca un tot unitar. ~ agricol. 2) Material inert (nisip, pietriș etc.) care, fiind amestecat cu ciment și apă, se folosește la prepararea mortarului, a betonului. /<fr. agrégat (Sursa: NODEX )

AGREGÁ vb. I. refl. (Despre molecule, corpuri etc.) A se uni într-un tot; a se alipi. [P.i. agreg. / < lat. aggregare, cf. fr. agréger]. (Sursa: DN )

AGREGÁ vb. refl. (despre elemente) a se uni, a se alipi. (< fr. /s'/agréger, lat. agregare) (Sursa: MDN )

AGREGÁ, pers. 3 agrégă, vb. I. Refl. (Despre diferite elemente) A se uni într-un tot; a se alipi. – Fr. agréger (lat. lit. aggregare). (Sursa: DLRM )

agregá (a se ~) (a-gre-) vb. refl., ind. prez. 3 se agrégă; conj. prez. 3 să se agrége (Sursa: DOOM 2 )

AGREGÁ vb. (TEHN.) a se alipi, a se reuni, a se uni. (Elementele unui tot se ~.) (Sursa: Sinonime )

A (se) agrega ≠ a (se) dezagrega (Sursa: Antonime )

agregá vb. (sil. -gre-), ind. prez. 3 sg. și pl. agrégă; conj. prez. 3 sg. și pl. agrége (Sursa: Ortografic )

agrég, a v. tr. (lat. ággrego, -áre. V. gregar). Admit într' un corp. Fiz. Unesc, împreun, lipesc: cristalele se agregă. V. risipesc. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
agrega   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) agrega agregare agregat agregând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) agre (să) agrege agrega agregă agregase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) agre (să) agrege agregau agrega agregaseră

agregat (persoană)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agregat agregatul
plural agregați agregații
genitiv-dativ singular agregat agregatului
plural agregați agregaților
vocativ singular
plural

agregat (obiect)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agregat agregatul
plural agregate agregatele
genitiv-dativ singular agregat agregatului
plural agregate agregatelor
vocativ singular
plural