Dex.Ro Mobile
AGREGÁRE, agregări, s. f. Faptul de a se agrega; agregație. ◊ Stare de agregare (a corpurilor) = fiecare dintre stările de consistență și rezistență diferite sub care se pot prezenta substanțele. – V. agrega. (Sursa: DEX '98 )

AGREGÁRE s.f. Faptul de a se agrega; unire a unor părți între care nu există o legătură intimă; unire într-un tot; agregație. ◊ Stare de agregare = fiecare dintre cele trei stări de consistență sub care se poate prezenta materia. [< agrega]. (Sursa: DN )

AGREGÁRE s. f. faptul de a se agrega; agregație. ♦ stare de ~ = fiecare dintre cele trei stări de consistență a materiei. (< agrega) (Sursa: MDN )

AGREGÁRE, agregări, s. f. Faptul de a se agrega; alipire. ◊ Stare de agregare (a corpurilor) = fiecare dintre stările de consistență diferită sub care se poate prezenta materia. (Sursa: DLRM )

agregáre s. f. (sil. -gre-), g.-d. art. agregării; pl. agregări (Sursa: Ortografic )

agregáre f. Acțiunea de a agrega, de a uni, de a conglomera. (Sursa: Scriban )

AGREGÁ, pers. 3 agrégă, vb. I. Refl. (Despre elemente) A se uni (într-un tot); a se alipi. – Din fr. agréger, lat. aggregare. (Sursa: DEX '98 )

A SE AGREGÁ pers. 3 se agrégă intranz. (despre particule solide) A se îmbina formând un tot; a se uni. /<fr. agréger, lat. aggregare (Sursa: NODEX )

AGREGÁ vb. I. refl. (Despre molecule, corpuri etc.) A se uni într-un tot; a se alipi. [P.i. agreg. / < lat. aggregare, cf. fr. agréger]. (Sursa: DN )

AGREGÁ vb. refl. (despre elemente) a se uni, a se alipi. (< fr. /s'/agréger, lat. agregare) (Sursa: MDN )

AGREGÁ, pers. 3 agrégă, vb. I. Refl. (Despre diferite elemente) A se uni într-un tot; a se alipi. – Fr. agréger (lat. lit. aggregare). (Sursa: DLRM )

agregá (a se ~) (a-gre-) vb. refl., ind. prez. 3 se agrégă; conj. prez. 3 să se agrége (Sursa: DOOM 2 )

AGREGÁ vb. (TEHN.) a se alipi, a se reuni, a se uni. (Elementele unui tot se ~.) (Sursa: Sinonime )

A (se) agrega ≠ a (se) dezagrega (Sursa: Antonime )

agregá vb. (sil. -gre-), ind. prez. 3 sg. și pl. agrégă; conj. prez. 3 sg. și pl. agrége (Sursa: Ortografic )

agrég, a v. tr. (lat. ággrego, -áre. V. gregar). Admit într' un corp. Fiz. Unesc, împreun, lipesc: cristalele se agregă. V. risipesc. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
agrega   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) agrega agregare agregat agregând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) agre (să) agrege agrega agregă agregase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) agre (să) agrege agregau agrega agregaseră

agregare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agregare agregarea
plural agregări agregările
genitiv-dativ singular agregări agregării
plural agregări agregărilor
vocativ singular agregare, agregareo
plural agregărilor