Dex.Ro Mobile
AGRAVÁNT, -Ă, agravanți, -te, adj. Care agravează, care înrăutățește. ◊ Circumstanțe agravante = împrejurări care contribuie la mărirea vinii unui acuzat. – Din fr. aggravant, lat. aggravans, -ntis. (Sursa: DEX '98 )

AGRAVÁNT, -Ă adj. Care înrăutățește, agravează. ◊ (Jur.) Circumstanțe agravante = circumstanțe care măresc vina unui acuzat. [Cf. fr. aggravant, lat. aggravans]. (Sursa: DN )

AGRAVÁNT, -Ă adj. care agravează. ♦ circumstanțe ĕ = împrejurări care măresc răspunderea penală. (< fr. aggravant, lat. aggravans) (Sursa: MDN )

AGRAVÁNT, -Ă, agravanți, -te, adj. Care agravează. ◊ Circumstanțe agravante = circumstanțe care agravează vina unui acuzat. – Fr. aggravant (lat. lit. aggravans, -ntis). (Sursa: DLRM )

Agravant ≠ atenuant (Sursa: Antonime )

agravánt adj. m. (sil. -gra-), pl. agravánți; f. sg. agravántă, pl. agravánte (Sursa: Ortografic )

agravánt, -ă (lat. ággravans, -ántis; fr. -vant). Care agravează: circumstanțe agravante. (Sursa: Scriban )

AGRAVÁNT ~tă (~ți, ~te) Care agravează. Circumstanțe ~te. /<fr. aggravant, lat. aggravans, ~ntis (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
agravant   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agravant agravantul agravantă agravanta
plural agravanți agravanții agravante agravantele
genitiv-dativ singular agravant agravantului agravante agravantei
plural agravanți agravanților agravante agravantelor
vocativ singular
plural