Dex.Ro Mobile
AGLUTINÁRE, aglutinări, s. f. Acțiunea de a se aglutina; alipire. – V. aglutina. (Sursa: DEX '98 )

AGLUTINÁRE s.f. Acțiunea de a se aglutina. ♦ Alipire a bacteriilor, a hematiilor și a altor celule. ♦ (Lingv.) Alipire a unei particule la un cuvânt sau a unui cuvânt la alt cuvânt. [< aglutina]. (Sursa: DN )

AGLUTINÁRE s. f. 1. acțiunea de a se aglutina. 2. aglomerare a bacteriilor, a hematiilor și a altor celule. 3. (lingv.) alipire și a unei particule sau unui afix la un cuvânt ori a unui cuvânt la alt cuvânt. (< aglutina) (Sursa: MDN )

AGLUTINÁRE, aglutinări, s. f. Acțiunea de a se aglutina; lipire, aglomerare prin lipire. (Sursa: DLRM )

AGLUTINÁRE s. (LINGV., BIOL., TEHN.) alipire, lipire, reunire, sudare, unire. (Proces de ~ a două cuvinte.) (Sursa: Sinonime )

aglutináre s. f. (sil. -glu-), g.-d. art. aglutinării; pl. aglutinări (Sursa: Ortografic )

AGLUTINÁ, aglutinez, vb. I. Refl. (Despre particulele unor materiale) A se lipi unele de altele prin adeziune. ♦ (Despre bacterii, hematii etc.) A se lipi și a se precipita sub acțiunea unor substanțe. ♦ (Despre elemente ale vorbirii) A se lipi unul de altul formând un singur cuvânt. – Din fr. agglutiner, lat. agglutinans, -ntis. (Sursa: DEX '98 )

A SE AGLUTINÁ pers. 3 se ~eáză 1) (despre particulele unor materiale) A se uni prin adeziune formând un tot. 2) lingv. (despre afixe, cuvinte) A se alipi la alt cuvânt formând o unitate nouă. [Sil. a-glu-] /<fr. agglutiner, lat. agglutinare (Sursa: NODEX )

AGLUTINÁ vb. I. refl. A se uni, a se lipi strâns. ♦ (Despre bacterii) A se aglomera prin alipire. ♦ (Despre cuvinte etc.) A se uni, a se lipi, formând un cuvânt unic (cu alt sens). [< fr. agglutiner, cf. lat. agglutinare]. (Sursa: DN )

AGLUTINÁ vb. refl. a se uni, a se lipi strâns. (< fr. /s'/agglutiner, lat. agglutinare) (Sursa: MDN )

AGLUTINÁ, aglutinez, vb. I. Refl. (Despre unele elemente, unele materiale granuloase etc.) A se împreuna prin alipire; a se uni. ♦ (Despre bacterii) A se aglomera prin alipire (în anumite condiții). ♦ (Despre elemente ale vorbirii) A se lipi unul de altul, formând un singur cuvânt. – Fr. agglutiner (lat. lit. agglutinare). (Sursa: DLRM )

aglutiná (a se ~) (a-glu-) vb. refl., ind. prez. 3 se aglutineáză (Sursa: DOOM 2 )

AGLUTINÁ vb. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) alipi, a (se) lipi, a (se) reuni, a (se) suda, a (se) uni. (Două elemente ale vorbirii se ~.) (Sursa: Sinonime )

aglutiná vb. (sil. -glu-), ind. prez. 1 sg. aglutinéz, 3 sg. și pl. aglutineáză (Sursa: Ortografic )

aglutinațiúne f. (lat. agglutinátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a se aglutina. – Și -áție și -áre. (Sursa: Scriban )

aglutinéz v. tr. (lat. agglutinare, d. glútino, -áre, a încleĭa, care vine), d. glúten orĭ glutinum, cleĭ). Lipesc la un loc, înpreun pin [!] lipire. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
aglutina   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aglutina aglutinare aglutinat aglutinând singular plural
aglutinea aglutinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aglutinez (să) aglutinez aglutinam aglutinai aglutinasem
a II-a (tu) aglutinezi (să) aglutinezi aglutinai aglutinași aglutinaseși
a III-a (el, ea) aglutinea (să) aglutineze aglutina aglutină aglutinase
plural I (noi) aglutinăm (să) aglutinăm aglutinam aglutinarăm aglutinaserăm, aglutinasem*
a II-a (voi) aglutinați (să) aglutinați aglutinați aglutinarăți aglutinaserăți, aglutinaseți*
a III-a (ei, ele) aglutinea (să) aglutineze aglutinau aglutina aglutinaseră
* Formă nerecomandată

aglutinare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aglutinare aglutinarea
plural aglutinări aglutinările
genitiv-dativ singular aglutinări aglutinării
plural aglutinări aglutinărilor
vocativ singular aglutinare, aglutinareo
plural aglutinărilor