agále, adv. – 1. Încet, domol, molcom. 2. Ușurel. Mr. agale. Ngr. ἀγάλια (Meyer, Neugr., St., IV, 6; Gáldi 141), care provine din it. uguale. Este folosit adesea cu reduplicare, ca în ngr. (Sursa: DER )
agále adv. (Sursa: Ortografic )
agále și agálea (ea dift.) adv. (ngr. agáli și agálĭa, a. î.). Fam. Încet, fără grabă: venea agale. V. alene. (Sursa: Scriban )
AGÁ s. f. v. agă. (Sursa: DEX '98 )
AGÁ s. f. v. agă. (Sursa: DLRM )
agá (înv.) s. f., art. agáua, g.-d. art. agálei; pl. agále, art. agálele (Sursa: DOOM 2 )
ÁGA s. f., pl. ÁGA (Sursa: DOOM 2 )
agá f., pl. agale, gen. al agaleĭ, și agă m., pl. agĭ, gen. al agăĭ saŭ agiĭ saŭ al luĭ aga (turc. ar. pers. agha, la Turcĭ, în vechime „domn, om cult”, iar azĭ „mic funcționar, aprod”), Vechĭ. Odinioară, comandantu general al infanteriiĭ în rezidența domnuluĭ și tot-odată și șefu polițiiĭ, care avea ca ajutor pe căpitanu de dorobanțĭ (dregătorie înființată în Moldova de Alexandru cel Bun). Un boier de prima clasă. Maĭ în coace [!] (la începutu sec. 19), prefect de poliție. (Sursa: Scriban )
