(Limpede) ca lumina zilei = de netăgăduit, clar, evident
(Merge sau calcă) parcă are ouă-n poală sau parcă calcă pe ouă = (merge) cu exagerată băgare de seamă
(Nostim și) cu picățele = (despre oameni) plin de haz; atrăgător, picant
A (se) învăța minte = a câștiga sau a face să câștige experiență, a trage sau a face să tragă învățăminte dintr-o întâmplare neplăcută
A ajunge (sau a veni, a cădea) în doaga cuiva = a ajunge să se identifice (în sens rău) cu cineva în felul de a fi, de a gândi
A ajunge slugă la dârdală = a ajunge slugă la dârloagă, dârloagă
A avea (sau a băga) în buzunar (pe cineva) = a avea pe cineva în puterea sa
A avea papagal = a vorbi mult (și convingător), a fi bun de gură
A avea pe vino-ncoace = a avea farmec, a fi cuceritor, atrăgător
A azvârli (sau a băga) moartea-n țigani = a) a învinui pe nedrept pe cineva, a da vina pe alții; b) a lansa o idee, un proiect fără finalitate, care provoacă doar confuzie, derută
A bate câmpii = a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea
A bate cîmpii = a divaga Porțiune de cîmpie, nefragmentată, situată între două văi principale ( Colentinei)
A bate maidanul ( sau maidanele) = a-și pierde vremea hoinărind sau jucându-se; a hoinări, a vagabonda
A bate podurile = a vagabonda
A bate șaua (ca) să priceapă (sau să înțeleagă) iapa = a da să se înțeleagă ceva în mod indirect, a face aluzie la ceva
A băga (cuiva) frica în oase = a înfricoșa (pe cineva)
A băga (pe cineva) la apă = a face (cuiva) un mare neajuns
A băga (pe cineva) la cheltuială = a face (pe cineva) să cheltuiască bani mulți
A băga (pe cineva) sau a intra la (o) idee (sau la idei) = a face să se îngrijoreze, să se teamă sau a se îngrijora, a se teme
A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut; b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda
A băga (pe cineva) în boală sau a(-i) băga (cuiva) boala în oase = a tulbura (pe cineva); a înspăimânta, a îngrozi
A băga (pe cineva) în draci = a necăji, a întărâta (pe cineva)
A băga (pe cineva) în năbădăi = a) a înspăimânta; b) a face să-și piardă calmul, stăpânirea de sine
A băga (pe cineva) în pâine = a da (cuiva) o slujbă
A băga (pe cineva) în sperieți (sau în toți sperieții) = a speria a înspăimânta (pe cineva)
A băga (sau a-i intra cuiva) frica (sau spaima etc.) în oase = a (se) speria, a (se) îngrozi
A băga de viu în mormânt = a pricinui moartea din cauza unor mari supărări
A băga mâinile până-n (sau până la) coate = a fura mult și fără jenă
A băga oile în lapte = a separa oile de miei, pentru a le mulge
A băga pe cineva în viteză = a sili pe cineva să-și părăsească obișnuita comoditate și să acționeze, să lucreze cu promptitudine, repede
A băga rufele în boală = a spăla rufele prost, de mântuială
A băga un fitil (sau fitile împotriva cuiva) = a calomnia (pe cineva)
A băga zâzanie (sau vrajbă, intrigă) (între oameni) = a învrăjbi, a produce discordie
A cădea (sau a se băga) ca musca-n lapte = a sosi undeva într-un moment rău ales sau interveni într-o discuție în mod nepotrivit
A cădea măgăreața pe cineva = a avea de suportat o neplăcere, o acuzație, o pedeapsă etc. fără a fi vinovat
A duce (pe cineva) in mormânt sau a băga (pe cineva) în mormânt = a pricinui moartea cuiva; a necăji, a chinui foarte mult (pe cineva)
A duce (sau a împinge, a băga pe cineva) în prăpastie = a pricinui (cuiva) mari neajunsuri; a duce la pierzanie, la pieire, a distruge
A face (sau a ajunge) din cal măgar = a face să ajungă (sau a ajunge) dintr-o situație mai bună într-una mai rea
A face caragațe = a face glume (pe socoteala cuiva); a umbla cu păcăleli
A fi (sau se băga, a ajunge) slugă la dârloagă = a fi (sau a ajunge) sub conducerea unui om neînsemnat, nevrednic, nepriceput, a ajunge slugă la dârdală
A fi cu (sau a avea) gărgăuni în (sau la) cap = a avea idei ciudate, anormale, extravagante; a fi extrem de încrezut
A fi cu ochi și cu sprâncene = a fi prea exagerat, prea bătător la ochi, prea evident (pentru a putea fi tăgăduit)
A fi cu ochii în patru = a fi cu băgare de seamă, a proceda cu multă atenție, a se păzi bine
A fi turc (sau ca turcul) = a fi foarte încăpățânat, a nu vrea să înțeleagă, a nu ține seama de nimic
A făgădui (sau a promite) cerul și pământul = a promite lucruri nerealizabile
A făgădui cerul și pământul = a promite lucruri nerealizabile
A i se pune (sau a i se lua cuiva) un văl (de) pe ochi = a înceta (sau a începe) să vadă, să judece limpede, să înțeleagă ceva
A intra (sau a cădea, a băga) mesa = a ajunge (sau a face pe cineva să ajungă) într-o situație neplăcută, a intra (sau a băga pe cineva) într-o încurcătură, într-un bucluc
A intra (sau a se băga) în cârcotă (cu cineva) = a se certa (cu cineva)
A lăsa (pe cineva) în voie = a da cuiva multă libertate sau întreaga libertate
agá (înv.) s. f., art. agáua, g.-d. art. agálei; pl. agále, art. agálele (Sursa: DOOM 2 )
ÁGA s. f., pl. ÁGA (Sursa: DOOM 2 )
agá f., pl. agale, gen. al agaleĭ, și agă m., pl. agĭ, gen. al agăĭ saŭ agiĭ saŭ al luĭ aga (turc. ar. pers. agha, la Turcĭ, în vechime „domn, om cult”, iar azĭ „mic funcționar, aprod”), Vechĭ. Odinioară, comandantu general al infanteriiĭ în rezidența domnuluĭ și tot-odată și șefu polițiiĭ, care avea ca ajutor pe căpitanu de dorobanțĭ (dregătorie înființată în Moldova de Alexandru cel Bun). Un boier de prima clasă. Maĭ în coace [!] (la începutu sec. 19), prefect de poliție. (Sursa: Scriban )
ÁGĂ,agi s. m. (Înv.) 1. Ofițer (comandant) din armata otomană. 2. Titlu dat comandantului pedeștrilor însărcinați cu paza orașului de reședință, iar ulterior șefului agiei. 3. Persoană care avea titlul de agă (1, 2). [Var.: agá, agale s. f.] – Din tc. ağa. (Sursa: DEX '98 )
ÁGĂ agim. înv. 1) Ofițer din armata otomană. 2) Dregător domnesc care avea în funcție siguranța publică. [G.-D. agăi; Var. aga] /<turc. aga (Sursa: NODEX )
ÁGĂ,agi s. m. (Înv.) 1. Ofițer din armata otomană. 2. Șef al agiei, având atribuțiile prefectului de poliție de mai târziu. [Var.: agá,agale, s. f.] – Tc. aga. (Sursa: DLRM )
ágă (-ále), s. n. – 1. Ofițer superior în armata turcă. – 2. Nobil de rang secundar, ofițer superior; este atestat în Munt. începînd de la 1620, în locul celui care înainte se numea căpitan de vînători. Era conducătorul militar al poliției, inspector al piețelor urbane și, după răscoala din 1655, conducătorul militar al infanteriei; avea închisoare proprie și tribunal la el acasă. Regulamentul Organic i-a acordat gradul de colonel. – Mr. aga. Tc. aga (Roesler 587, Șeineanu, II, 10; Lokotsch 28); cf. ngr. ἀγά, alb., bg. agá. Este un hibrid gramatical. La început, sing. său a fost agá, formă care explică pl. agale. Mai tîrziu sing. a fost asimilat cu tipul tată; astfel că astăzi sing. este m., în ciuda formei, iar pl. este f., în ciuda sensului. DAR tratează drept cuvinte distincte agá (pl. aghii, a cărui formă este falsă) și agă. Der. agesc, adj. (polițienesc); agie, s. f. (poliție; birou al unui agă); agoaie, s. f. (soție de agă); agiesc, adj. (polițienesc); Agachi, s. m. (aga), dim. de la ngr. ἀγάϰι, și considerat greșit nume propriu (Șeineanu, II, 11; Bogaci). (Sursa: DER )
ágă s. m. /agá s. f., art. ága/agáua, g.-d. art. ágăi/agálei; pl. agi/agále (Sursa: Ortografic )
