AFUMĂTORÍE, afumătorii, s. f. Instalație specială pentru afumarea cărnii sau a peștelui; afumătoare (3). – Afumător + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 )
AFUMĂTORÍE, afumătorii, s. f. Instalație specială pentru afumarea cărnii sau a peștelui. – Din afumător (puțin întrebuințat) + suf. -ie. (Sursa: DLRM )
AFUMĂTORÍE s. v. afumătoare. (Sursa: Sinonime )
afumătoríe s. f., art. afumătoría, g.-d. art. afumătoríei; pl. afumătoríi, art. afumătoríile (Sursa: Ortografic )
AFUMĂTORÍE ~i f. Instalație pentru afumarea cărnii sau a altor alimente; afumătoare. [G.-D. afumătoriei] / afumător + suf. ~ie (Sursa: NODEX )
| afumătorie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | afumătorie | afumătoria |
| plural | afumătorii | afumătoriile |
| genitiv-dativ | singular | afumătorii | afumătoriei |
| plural | afumătorii | afumătoriilor |
| vocativ | singular | afumătorie, afumătorio |
| plural | afumătoriilor |
