AFRONTÁT, -Ă adj. (Despre motive ornamentale) Aranjat, dispus față în față; opus. [Cf. fr. affronté, it. affrontato]. (Sursa: DN )
AFRONTÁT, -Ă adj. (despre motive iconografice) repre-zentat prin două animale dispuse față în față. (< fr. affronté) (Sursa: MDN )
afrontát adj. m., pl. afrontáți; f. sg. afrontátă, pl. afrontáte (Sursa: Ortografic )
AFRONTÁ, afrontez, vb. I. Tranz. A înfrunta. [Prez. ind. și: afrónt. – Var.: afruntá vb. I] – Din fr. affronter (după înfrunta). (Sursa: DEX '09 )
AFRONTÁ vb. I tr. 1. A înfrunta. 2. (Med.) A apropia prin operație buzele unei plăgi pentru o bună cicatrizare. [< fr. affronter]. (Sursa: DN )
AFRONTÁ vb. tr. 1. a se opune cu curaj; a înfrunta, a brava, a sfida. 2. a apropia prin operație buzele unei plăgi. (< fr. affronter) (Sursa: MDN )
afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză (Sursa: DOOM 2 )
afrontá/afruntá vb. (sil. -fron- /-frun-), ind. prez. 1 sg. afrónt/afrúnt, 3 sg. și pl. afróntă/afrúntă (Sursa: Ortografic )
| afronta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) afronta | afrontare | afrontat | afrontând | singular | plural |
| afrontă | afrontați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | afront | (să) afront | afrontam | afrontai | afrontasem |
| a II-a (tu) | afronți | (să) afronți | afrontai | afrontași | afrontaseși |
| a III-a (el, ea) | afrontă | (să) afronte | afronta | afrontă | afrontase |
| plural | I (noi) | afrontăm | (să) afrontăm | afrontam | afrontarăm | afrontaserăm, afrontasem* |
| a II-a (voi) | afrontați | (să) afrontați | afrontați | afrontarăți | afrontaserăți, afrontaseți* |
| a III-a (ei, ele) | afrontă | (să) afronte | afrontau | afrontară | afrontaseră |
* Formă nerecomandată
| afrontat adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | afrontat | afrontatul | afrontată | afrontata |
| plural | afrontați | afrontații | afrontate | afrontatele |
| genitiv-dativ | singular | afrontat | afrontatului | afrontate | afrontatei |
| plural | afrontați | afrontaților | afrontate | afrontatelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
