AFRÓNT, afronturi, s. n. Insultă, jignire, ofensă adusă cuiva în public. – Din fr. affront. (Sursa: DEX '09 ) Copy to clipboard

AFRÓNT s.n. Insultă în public; jignire, ultragiu; dezonoare. [Pl. -turi. / < fr. affront]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

AFRÓNT s. n. insultă, jignire adusă cuiva în public. (< fr. affront, it. affronto) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

AFRÓNT, afronturi, s. n. Insultă în public; jignire – Fr. affront. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

AFRÓNT s. v. jignire. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

afrónt s. n. (sil. -front), pl. afrónturi (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

afrónt n., pl. urĭ (fr. affront). Injurie; rușine: a suferi, a primi un afront de la cineva, a face cuĭva un afront. – Curat rom. înfruntare. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

AFRONTÁ, afrontez, vb. I. Tranz. A înfrunta. [Prez. ind. și: afrónt. – Var.: afruntá vb. I] – Din fr. affronter (după înfrunta). (Sursa: DEX '09 ) Copy to clipboard

AFRÓNT ~uri n. Insultă adusă cuiva în public; ofensă. A suferi un ~. [Sil. a-front] /<fr. affront (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

AFRONTÁ vb. I tr. 1. A înfrunta. 2. (Med.) A apropia prin operație buzele unei plăgi pentru o bună cicatrizare. [< fr. affronter]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

AFRONTÁ vb. tr. 1. a se opune cu curaj; a înfrunta, a brava, a sfida. 2. a apropia prin operație buzele unei plăgi. (< fr. affronter) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză (Sursa: DOOM 2 ) Copy to clipboard

afrontá/afruntá vb. (sil. -fron- /-frun-), ind. prez. 1 sg. afrónt/afrúnt, 3 sg. și pl. afróntă/afrúntă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard