AFONÍE s. f. Imposibilitate de a vorbi ca urmare a lezării laringelui sau a nervilor acestuia. – Din fr. aphonie. (Sursa: DEX '98 )
AFONÍE f. 1) Pierdere patologică a vocii. 2) Lipsă a sonorității. /<fr aphonie (Sursa: NODEX )
AFONÍE s.f. 1. Pierdere patologică a glasului. 2. (Fig.) Răgușeală. [< fr. aphonie, cf. gr. aphonia]. (Sursa: DN )
AFONÍE s. f. 1. pierdere patologică a vocii. 2. (fig.) răgușeală. (< fr. aphonie) (Sursa: MDN )
AFONÍE s. f. (Rar) Boală care constă în pierderea glasului. – Fr. aphonie. (Sursa: DLRM )
afoníe s. f. → fonie (Sursa: Ortografic )
afoníe f. (vgr. aphonía). Lipsă de voce. (Sursa: Scriban )
| afonie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | afonie | afonia |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | afonii | afoniei |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | afonie, afonio |
| plural | — |
