AFLUÉNȚĂ s. f. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre același punct; aflux, îmbulzeală, năvală. ♦ Cantitate mare, abundență, belșug de produse. [Pr.: -flu-en-] – Din fr. affluénce, lat. affluentia. (Sursa: DEX '98 )
AFLUÉNȚĂ s.f. 1. (Rar) Cantitate mare de apă care se îndreaptă catre un anumit loc. 2. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre un anumit loc; îmbulzeală. ♦ Abundență, puzderie; belșug. [Cf. fr. affluence, lat. affluentia]. (Sursa: DN )
AFLUÉNȚĂs. f. 1. acces al apei superficiale sau subterane într-un râu, lac ori mare. 2. mulțime de oameni; îmbulzeală, aflux. 3. cantitate mare, abundență. (< fr. affluence, lat. affluentia) (Sursa: MDN )
AFLUÉNȚĂ s. f. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre același punct; îmbulzeală. ♦ Cantitate mare; belșug. – Fr. affluence (lat. lit. affluentia). (Sursa: DLRM )
AFLUÉNȚĂ s. v. aglomerație. (Sursa: Sinonime )
AFLUÉNȚĂ s. v. abundență, belșug, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos. (Sursa: Sinonime )
afluénță s. f. (sil. -flu-), g.-d. art. afluénței (Sursa: Ortografic )
afluénță f. (lat. affluentia). Grămădeală, îmbulzeală: afluență de popor, de sînge. Fig. Abundanță [!]: afluență de bunurĭ. (Sursa: Scriban )
AFLUÉNȚĂ ~ef. 1) Mulțime de oameni care se îndreaptă spre un anumit loc; aflux. ~ de spectatori. 2) Cantitate mare; abundență; belșug. ~ de mărfuri. [G.-D. afluenței] /<fr. affluence, lat. affluentia (Sursa: NODEX )
