(A fi ori a se afla) pe patul de moarte sau pe patul morții = (a fi) în agonie
(A fi sau a se afla) sub tipar = (a fi sau a se afla) în pregătire la tipografie pentru a apărea, (a fi sau a se afla) în curs de tipărire
(A fi) pe (o) muchie de cuțit = (a se afla) într-o situație gravă, dificilă, la un pas de nenorocire
(A fi) vrednic de milă = (a se afla) într-o situație jalnică, (a fi) demn de compătimit
A (i) se duce (sau a(-i) merge) pomina = a se răspândi vestea în lume, a se afla sau a se vorbi despre cineva sau ceva ca despre ceva extraordinar
A (nu mai) mânca (pâine și sare) dintr-un talger (sau dintr-un blid) cu cineva = a (nu mai) conviețui cu cineva; a (nu) se (mai) afla în raporturi intime sau prietenești cu cineva
A (nu) ști rostul cuiva = a (nu) ști unde se află și cum își organizează cineva viața
A afla (sau a avea) crezământ = a se bucura de încredere, a fi crezut
A afla chip (și cale) = a găsi un mijloc eficace, o soluție
A afla târgul și țara = a afla toată lumea
A avea orbul găinilor = a nu vedea sau a nu observa un obiect aflat foarte aproape
A fi (sau a rămâne) în aer = a se afla într-o situație critică, a nu avea nici o perspectivă
A fi (sau a se afla etc.) pe picior de pace (sau de război) = a fi (sau a se afla etc.) în stare de pace (sau de război)
A fi (sau a se afla) pe (sau la) marginea prăpastiei = a se afla într-o situație extrem de critică
A fi (sau a se afla, a trece) pe linie moartă = a nu mai juca un rol de seamă, a fi înlăturat dintr-un post de răspundere
A fi (sau a se afla, a trăi ca) în sânul lui Avram = a trăi bine, a fi fericit
A fi vai (și amar) de = a fi rău de cineva, a se afla într-o situație grea, jalnică
A fi în pielea cuiva = a se afla exact în aceeași situație (dificilă) cu altcineva
A fi în pom = a se afla într-o situație dificilă, precară (din punct de vedere material)
A găsi (sau a afla) cu cale = a socoti că este nimerit
A găsi (sau a afla, a crede, a socoti etc.) cu cale = a socoti că este nimerit
A lăsa (pe cineva) în boii (sau în banii, în apele) lui = a nu se amesteca în treburile cuiva, a lăsa pe cineva în situația în care se află, a nu contraria în planurile, în ideile lui pe cineva
A nu avea (sau a nu afla) milă (undeva sau la cineva) = a nu găsi bunăvoință (undeva sau la cineva)
A nu mai avea încotro cotigi = a se afla într-o situație fără ieșire
A nu-și afla rostul = a nu-și găsi locul, a nu-și găsi astâmpăr
A nu-și avea (sau afla etc.) pereche = a nu se putea compara cu nimic prin însușirile pe care le posedă; a nu avea seamăn
A o pune de mămăligă = a se afla sau a ajunge într-o situație dificilă, neplăcută; a o păți; a da greș
A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp)
A se afla (sau a fi, a se pomeni) sub soare = a exista; a trăi
A se afla (sau a fi, a trăi, a pune etc.) sub călcâi = a se afla (sau a fi, a trăi, a pune) sub dominația cuiva, a fi exploatat, împilat
A se afla (sau a trimite pe cineva) în gura tunului = a fi expus (sau a expune pe cineva) la un mare pericol
A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție
A se pupa (în bot) cu cineva = a se înțelege bine cu cineva, a se afla în relații de intimitate cu cineva
A sta (sau a fi) mărturie = a se afla de față, a fi martor
A sta (sau a se pune etc.) în drumul cuiva sau a-i sta cuiva în drum = a se afla (sau a ieși) înaintea cuiva, împiedicându-l (să înainteze, să facă o treabă etc.); a împiedica pe cineva într-o acțiune, a i se împotrivi
A te pune în situația cuiva = a încerca să înțelegi împrejurările în care se află altul, pentru a-ți da seama de modul lui de a gândi sau de a reacționa
A întreba (pe cineva) de sănătate = a se interesa de starea în care se află cineva; a intra în vorbă cu cineva
A ști (sau a afla) ce și cum (e) = a fi bine informat despre ceva
A ști de știrea (cuiva) sau a-i ști (cuiva de) știre = a avea vești despre cineva, a ști unde se află, ce face cineva
A(-i) pierde (cuiva) urma = a nu mai ști unde se află, unde poate fi găsit
A(-și) ridica ochii (sau privirea) = a îndrepta privirea, a se uita spre cineva sau ceva care se află mai sus; a privi
A-și găsi beleaua = a se afla într-o situație neplăcută, a avea necazuri
Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar
Nu știe pe ce lume e (sau se află) = nu știe nimic din ce se întâmplă; e foarte fericit
Soarele) e cruce amiazăzi sau în crucea amiezii sau soarele e (în) cruci sau (în) cruce amiazăzi = (e) la amiază, (ne aflăm) la ora 12 din zi
Viu sau mort = în orice stare s-ar afla, în viață sau mort; cu orice preț
de mamă = (despre relații de rudenie) care se află în linie maternă
la cheremul cuiva = a fi (sau a se afla, a sta etc.) la discreția, la bunul plac al cuiva
În (sau pe) loc = a) pe aceeași bucată de pământ, acolo unde se află cineva sau ceva; b) neclintit; c) imediat, într-o clipă
În gaură de șarpe = într-un loc ascuns, care poate fi aflat cu mare greutate
AFLÁ,áflu, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. ◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află! = nu-i adevărat! 4. Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni. – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”. (Sursa: DEX '98 )
AFLÁ,áflu, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare. ◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = să nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află! = nu-i adevărat! ♦ A exista. 4. Tranz. (Pop.) A născoci, a inventa, a scorni. Acest chip au aflat Robinson ca să nu uite cursul anului (DRĂGHICI). – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”. (Sursa: DLRM )
AFLÁ vb. 1. v. găsi. 2. a se auzi, (fig.) a răsufla, a transpira. ( Secretul s-a ~ repede.)3. a descoperi, a ghici, ( rar) a bănui. ( Ai ~ ce am vrut să spun.)4. a cunoaște, a ști. (Vrei să ~ adevărul?)5. a auzi, a ști, (înv. și pop.) a oblici. (Să ~ cu toții ce-ai făcut.)6. a găsi, a prinde. (Voia să-l ~ singur ca să-i poată vorbi.)7. v. inventa. 8. a exista, a fi, a se găsi, (pop.) a sta. (Se ~ acolo mărfuri în mare cantitate.)9. a fi, a se găsi, a sta. (Plicul se ~ pe masă nedesfăcut.)10. a fi, a figura, a se găsi, a se număra. (Se ~ printre invitați.)11. v. pomeni. 12. v. situa. 13. v. consta. 14. v. primi. (Sursa: Sinonime )
aflá (áflu, aflát), vb. – 1. (Refl.) A fi, a se găsi într-un loc. – 2. A găsi, a descoperi. 3. A lua cunoștință despre ceva. – Var. (Banat) izafla. Mr., megl. aflu, istr. oflu. Lat. afflāre „a sufla” (Pușcariu 34; Candrea-Dens., 16; REW 261; DAR); cf. cu același sens ca în rom., dalm. aflatura „resturi găsite pe țărm”, calabr. ahhare, napol. ašare, sp. hallar, port. achar, retor. aflá. Corespondența semantică între atîtea limbi arată că evoluția sensului este anterioară celei rom. Schuchardt, ZRPh., XX, 532, și împreună cu el majoritatea filologilor moderni (cf. Corominas și Cortés 125), o explică pe baza limbajului vînătoresc: cîinele adulmecă (= aspiră, suflă) pentru a găsi; sau de la afflatur „îmi suflă = îmi arată, îmi spun”, de unde, prin activarea ideii, „aflu”. (Cf. și Rohlfs, Differenzierung, 45). Ambele explicații par necovingătoare. Este posibil ca pe baza echivalenței afflat = vivit = exstat (cf. fr. que vive „cine e acolo?”). Plecînd de la (sese) afflat „respiră, există” este ușor de refăcut evoluția, în sensul de activare, pînă se ajunge la afflat „află, descoperă”. Această explicație este necesară, fiind singura care poate lămuri evoluția semantică a rom. găsi. De altfel, este iluzorie legătura, propusă de Cihac, II, 633, cu mgr. ἄλφειν „a afla”. Der. aflat, s. n. (înv., descoperire); aflător, adj. (care se află; inventator, descoperitor); neaflat, adj. (necunoscut). (Sursa: DER )
aflá vb. (sil. -fla), ind. prez. 1 sg. áflu, 3 sg. și pl. áflă (Sursa: Ortografic )
A AFLÁ áflu 1.intranz. A căpăta informații curente (despre ceva sau despre cineva); a auzi. 2. tranz. 1) (vești, noutăți etc.) A cunoaște pe baza unor informații căpătate (de la cineva sau de undeva); a auzi. 2) A scoate la iveală, căutând sau din întâmplare; a găsi; a descoperi. [Sil. a-fla] /<lat. afflare (Sursa: NODEX )
A SE AFLÁ mă áfluintranz. A se găsi într-o anumită situație. ◊ Cum nu se mai află nemaipomenit; extraordinar. ~ în treabă a) a fi ocupat; b) a se amesteca într-o acțiune, fără a fi necesar. /<lat. afflare (Sursa: NODEX )
A se afla ≠ a absenta, a lipsi (Sursa: Antonime )
áflu, a -á v. tr. (lat. af-flare, a sufla spre, a se exala, și decĭ „a se descoperi”; sp. hallar, pg. achar. V. su-flu). Găsesc, descoper [!]: a afla ascunzătoarea cuĭva, a afla ce s' a petrecut. V. refl. Mă găsesc, sînt: mă aflu la post, mă aflu bine (îs sănătos), cum te afli? (cum te simțĭ, eștĭ sănătos?). Nu se află (est), ferească Dumnezeŭ, nu e așa: – Aĭ furat! – Nu se află! (Sursa: Scriban )
