AFÉCȚIE s.f. v. afecțiune. (Sursa: DN )
afecțiúne f. (lat. afféctio, -ónis, V. per-fecțiune). Alipire, ĭubire delicată: afecțiune (și afecție) maternă. Impresiune: afecțiunĭ ale sufletuluĭ. Med. Boală: affecțiune [!] nervoasă. (Sursa: Scriban )
| afecție substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | afecție | afecția |
| plural | afecții | afecțiile |
| genitiv-dativ | singular | afecții | afecției |
| plural | afecții | afecțiilor |
| vocativ | singular | afecție, afecțio |
| plural | afecțiilor |
