Dex afară, afara, definiţie afară, dex.ro Mobile

(A fi) cu un picior în groapă (și cu unul afară) = (a fi) foarte bătrân, prăpădit, bolnav; (a fi) aproape de moarte
A arăta (cuiva) ușa = a da (pe cineva) afară dintr-un loc
A da (cuiva) papucii = a da (pe cineva) afară, a obliga (pe cineva) să plece
A da (cuiva) pașaportul = a alunga, a expedia (pe cineva); a da (pe cineva) afară din serviciu
A da lecții (sau meditații) = a preda lecții în afara școlii
A da în foc = a se umfla, a curge afară din vas
A fi prea din cale-afară (sau prea de tot) = a depăși orice limită admisă
A ieși în relief = a) a fi mai în afară decât cele din jur, a fi proeminent; b) a se remarca, a se releva
A lăsa (sau a arunca, a azvârli etc.) (pe cineva) pe drum (sau pe drumuri) = a da (pe cineva) afară din casă sau din serviciu; a lipsi (pe cineva) de cele necesare traiului; a sărăci (pe cineva)
A scoate (sau a da afară) din pâine = a da pe cineva afară din serviciu
A trimite (pe cineva) la plimbare = a) a refuza să mai stea de vorbă (cu cineva), a nu da curs discuției, a da pe ușă afară; b) a concedia (pe cineva) din serviciu
A ști pe de rost (sau pe dinafară, ca pe apă, ca apa, ca pe Tatăl nostru) = a putea reproduce întocmai, din memorie, fără greșeală
A(-și) ieși (sau a scoate pe cineva) din răboj (afară) = a (se) supăra
A-i fi cuiva) mai mare mila (sau dragul, rușinea etc.) = (a-i fi cuiva) foarte milă (sau drag, rușine etc.) (Adverbial; ) Din cale-afară, peste măsură
A-și ieși afară din răbuș = a-și pierde cumpătul, a-și ieși din fire
Ca pe apă sau ca apa = în mod curgător, fluent; pe dinafară
Copil din flori = copil din afara căsătoriei; copil nelegitim, copil natural, bastard
De-a ascunsul sau de-a (v-ați) ascunselea = numele unui joc de copii, în care toți jucătorii se ascund, afară de unul, care îi caută pe ceilalți
Din cale-afară sau afară din cale = peste măsură, neobișnuit, foarte
Pe dinafară = pe de rost, reproducând (întocmai) din memorie
Pe dos = a) (în legătură cu obiecte de îmbrăcăminte) cu partea de dinăuntru în afară; b) altfel de cum trebuie, de cum e firesc; c) (, despre oameni) sucit, ciudat, bizar
Pân' pe-acolo = peste măsură, din cale-afară (de greu, mare, frumos etc.)
Sub cerul gol = a) fără adăpost; b) afară, în aer liber
Sub cerul liber = afară, într-un loc descoperit

AFÁRĂ adv. Dincolo de limitele unui spațiu închis sau apropiat; în exterior. ◊ Loc. conj. Afară numai dacă nu... = numai cu condiția ca..., afară de cazul când... ◊ Loc. prep. (În) afară de... = fără a mai socoti și... Afară de... = cu excepția a...; fără a mai socoti și... ◊ Expr. A da afară = a scoate (cu forța) de undeva; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. Afară din cale sau din cale-afară = peste măsură, neobișnuit de... ♦ (Cu valoare de interjecție) Ieși! pleacă! du-te! – Lat. ad foras. (Sursa: DEX '09 )

AFÁRĂ adv. Dincolo de limitele unui spațiu închis sau apropiat; în exterior. ◊ Loc. conj. Afară numai dacă nu... = numai cu condiția ca..., afară de cazul când... ◊ Loc. prep. (În) afară de... = fără a mai socoti și... ◊ Expr. A da afară = a scoate (cu forța) de undeva; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. Afară din cale sau din cale-afară = peste măsură, neobișnuit de... ♦ (Cu valoare de interjecție) Ieși! pleacă! du-te! – Lat. ad foras. (Sursa: DEX '98 )

AFÁRĂ adv. Dincolo de limitele unui spațiu închis; dincolo de anumite limite; în exterior. ◊ ~ de cu excepția. A da ~ a) a exclude; a elimina; b) a concedia dintr-un post. Din cale-~ peste măsură; neobișnuit de... /<lat. ad foras (Sursa: NODEX )

AFÁRĂ adv. Dincolo de limitele unui spațiu închis; în exterior. ◊ Afară de aceasta = pe lângă aceasta, în plus. ◊ Din cale-afară sau afară din cale = peste măsură, neobișnuit, foarte. ◊ Loc. conj. (Pleonastic) Afară numai dacă nu... = numai cu condiția ca..., afară de cazul când... ◊ Loc. prep. Afară de... = cu excepția..., fără a mai socoti și... ◊ Expr. A da afară = a scoate cu forța; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. (Reg.) A-și ieși afară din răbuș = a-și pierde cumpătul, a-și ieși din fire. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ieși! pleacă! du-te! – Lat. ad-foras. (Sursa: DLRM )

afáră că (fam.) loc. conj. (Sursa: DOOM 2 )

afáră de loc. prep. (Sursa: DOOM 2 )

AFÁRĂ interj. ieși!, marș!, pleacă! (Sursa: Sinonime )

Afară ≠ înăuntru (Sursa: Antonime )

afară, adv. 1. Dincolo de limitele unui spațiu închis, în exterior. 2. Cu excepția, (în) afară de. – Mr. afoară, megl. nafară, istr. (a)fǫrę. Lat. ād fŏras (Pușcariu 33; Candrea-Dens., 550; REW 265; DAR); cf. v. it. affuori (it. fuori, fuora), v. fr. afors (fr. hors), v. sp. afuera (sp. fuera), v. port. afora (port. fora). Sensul 2, condiționat de prep. de, este de asemenea romanic, cf. it. fuor di, fr. en dehors de, sp. fuera de. (Sursa: DER )

afáră adv. (Sursa: Ortografic )

din afáră (din exterior) prep. adv. (partea din afară) (Sursa: Ortografic )

din afáră loc. prep. (Sursa: Ortografic )

din cále afáră loc. adv. (tempo lent) (Sursa: Ortografic )

din cále-afáră loc. adv. (tempo rapid) (Sursa: Ortografic )

în afára loc. prep. (Sursa: Ortografic )

în afáră de loc. prep. (Sursa: Ortografic )

pe afáră prep. + adv. (tempo lent) (Sursa: Ortografic )

pe-afáră prep. + adv. (tempo rapid) (Sursa: Ortografic )

afáră adv. de loc și de mișcare (din afoară, lat. ad, la, și fŏras, afară; vit. affuóri, azĭ fuori, sp. afuera. V. fără). Nu în ăuntru [!], în exterior: a dormi afară din casă, a ĭeși afară din casă, a umbla pe afară. Afară din lege, scos de supt forța legiĭ. Eŭf. A ĭeși afară, a-țĭ deșerta mațele. Afară de, fără, de cît numaĭ: să n' aĭ alțĭ dumnezeĭ afară de mine. Afară de asta saŭ afară de aceĭa, deosebit de asta, pe lîngă asta. Pe din afară, pe la exterior. Fig. Din memorie, pe de rost: a ști lecțiunea pe din afară. Afară din cale saŭ din cale afară, extraordinar, peste măsură. – Fals în afară orĭ din afară (fr. en dehors, du dehors) îld. afară, de afară: afară de asta, relele vin de afară. – Interj. Afară! Ĭeșĭ! (Sursa: Scriban )