afábil adj. m., pl. afábili; f. sg. afábilă, pl. afábile (Sursa: Ortografic )
afábil, -ă adj. (lat. affábilis, d. ad, la, și fari, a vorbi). Blînd, bine-voitor, prietenos. Adv. Cu afabilitate. (Sursa: Scriban )
AFÁBIL ~ă (~i, ~e)(despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește politețe și bunăvoință c******ă; tandru. Ton ~. /<lat. affabilis, fr. affable (Sursa: NODEX )