Dex.Ro Mobile
ADĂPÁT s. n. Faptul de a (se) adăpa. – V. adăpa. (Sursa: DEX '98 )

ADĂPÁT s. n. Faptul de a (se) adăpa. (Sursa: DLRM )

adăpát s. n. (Sursa: Ortografic )

adăpát n., pl. urĭ. Acțiunea de a adăpa mereŭ: adăpatu vitelor, a duce vitele la adăpat. (Sursa: Scriban )

ADĂPÁ, adắp, vb. I. Tranz. A da apă de băut unui animal. ♦ Refl. (Despre animale) A bea apă. ◊ Fig. A se adăpa la izvoarele științei sau ale culturii.[Prez. ind. și: adáp] – Lat. adaquare. (Sursa: DEX '98 )

A ADĂPÁ adăp tranz. (animale) A face să se adape. ~ caii. /<lat. adaquare (Sursa: NODEX )

A SE ADĂPÁ se adápă intranz. (despre animale) A bea apă. /<lat. adaquare (Sursa: NODEX )

ADĂPÁ, adắp, vb. I. Tranz. 1. A da apă de băut unui animal. ♦ Refl. (Despre animale) A bea apă. 2. Fig. A uda, a umezi. Să adapi pământul cu sânge de tirani (ALEXANDRESCU). [Prez. ind. și: adáp] – Lat. adaquare. (Sursa: DLRM )

ADĂPÁ vb. v. învenina, otrăvi. (Sursa: Sinonime )

adăpá (adáp, adăpát), vb. – 1. A da apă de băut unui animal. – 2. A îmbiba, a impregna. 3. (Înv.) A da, a administra (un medicament). 4. (Înv.) A otrăvi. – Mr. adep,, megl. dap, istr. adŏpu. < Lat. ădaquāre (Pușcariu 20; REW 147; DAR); cf. it. adacquare (salent. dakware, bar. adakwe), prov. azaigar, v. fr. aever (fr. din Vest aiguer, cf. Gamillscheg 20). Sensul 4, astăzi rar, se bazează pe confuzia între „băutură” și „otravă”, cf. fr. poison (‹ potionem). Der. adăpat, s. n. (acțiunea de a adăpa); adăpătoare, s. f. (loc de adăpat); adăpător, adj. (care adapă); adăpătură, s. f. (înv., otrăvire). (Sursa: DER )

adăpá vb., ind. prez. 1 sg. adăp, 2 sg. adăpi, 3 sg. și pl. adápă; conj. prez. 3 sg. și pl. adápe (Sursa: Ortografic )

adáp (vest) și adăp (est), a adăpá v. tr. (lat. ádaquo, -are, d. aqua, apă; it. adacquare, pv. azaigar, sp. adaguar). Alimentez vitele cu apă (ducîndu-le apă cu găleata): plugaru-și adapă vita. Fig. Învăț, sug învățătură: fiecare să se adape de la izvoru științeĭ! (Sursa: Scriban )

adăp, V. adap. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
adăpa   verb tranzitiv
Forme nerecomandate: adap, adapi, adăpe.
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adăpa adăpare adăpat adăpând singular plural
ada adăpați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adap, adăp* (să) adap, adăp* adăpam adăpai adăpasem
a II-a (tu) adapi, adăpi* (să) adapi, adăpi* adăpai adăpași adăpaseși
a III-a (el, ea) ada (să) adape, adăpe* adăpa adăpă adăpase
plural I (noi) adăpăm (să) adăpăm adăpam adăparăm adăpaserăm, adăpasem*
a II-a (voi) adăpați (să) adăpați adăpați adăparăți adăpaserăți, adăpaseți*
a III-a (ei, ele) ada (să) adape, adăpe* adăpau adăpa adăpaseră
* Formă nerecomandată

adăpat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adăpat adăpatul adăpa adăpata
plural adăpați adăpații adăpate adăpatele
genitiv-dativ singular adăpat adăpatului adăpate adăpatei
plural adăpați adăpaților adăpate adăpatelor
vocativ singular
plural