ADVERSATÍV, -Ă,adversativi, -e, adj. Care exprimă o opoziție. ◊ Propoziție adversativă = propoziția care exprimă o opoziție față de coordonata ei. Conjuncție adversativă = conjuncție care introduce o propoziție adversativă. – Din fr. adversatif, lat. adversativus. (Sursa: DEX '98 )
ADVERSATÍV, -Ăadj. Care exprimă o opoziție. ◊ Propoziție adversativă (și s.f.) = propoziție coordonată care exprimă o opoziție față de coordonata ei; conjuncție adversativă = conjuncție care introduce o propoziție adversativă. [< lat. adversativus, cf. fr. adversatif]. (Sursa: DN )
ADVERSATÍV, -Ăadj. care exprimă o opoziție. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție coordonată care exprimă o opoziție față de coordonata ei; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție adversativă. (< fr. adversatif, lat. adversativus) (Sursa: MDN )
ADVERSATÍV, -Ă,adversativi, -e, adj. Care exprimă o opoziție. ◊ Propoziție adversativă = propoziție coordonată care exprimă o opoziție față de coordonata ei. Conjuncție adversativă = conjuncție care introduce o propoziție adversativă. – Fr. adversatif (lat. lit. adversativus). (Sursa: DLRM )
adversatív adj. m., pl. adversatívi; f. sg. adversatívă, pl. adversatíve (Sursa: Ortografic )
adversatív, -ă adj. (lat. adversativus). Care arată opunerea: ci, însă, darîs conjuncțiunĭ adversative. (Sursa: Scriban )
ADVERSATÍV ~ă (~i, ~e): Propoziție ~ă propoziție care exprimă o opoziție față de coordonata ei. Conjuncție ~ă conjuncție care introduce o propoziție adversativă. /<lat. adversativus, fr. adversatif (Sursa: NODEX )
