A face (sau a da) pui de giol = a) a câștiga toate arșicele adversarului; b) a fura, a șterpeli
A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a înrăutăți și mai mult situația (dintre doi adversari); a întărâta, a ațâța pe cei care se ceartă
A ține (pe cineva) în șah = a limita jocul adversarului la apărarea regelui; a ține pe cineva în tensiune, a-l imobiliza
A ține mingea = a opri mingea în mâini mai mult timp decât este regulamentar, înainte de a o pasa sau de a o trimite adversarului
A-și săra inima = a simți o satisfacție în urma unei răzbunări sau a înfrângerii unui adversar
A-și vinde scump pielea = a lupta cu înverșunare, provocând mari neajunsuri adversarului (chiar dacă nu mai sunt sorți de izbândă)
ADVERSÁR, -Ă,adversari, -e, s. m. și f. Persoană care face concurență, care luptă împotriva altuia sau împotriva unei concepții, a unei idei; rival, potrivnic. ♦ (Sport) Partener de întrecere. – Din fr. adversaire, lat. adversarius. (Sursa: DEX '98 )
ADVERSÁR, -Ăs.m. și f. Potrivnic, rival. [Cf. fr. adversaire, lat. adversarius]. (Sursa: DN )
ADVERSÁR, -Ăs. m. f. 1. persoană care luptă împotriva cuiva sau a ceva; rival. 2. (sport) partener de întrecere. (< fr. adversaire, lat. adversarius) (Sursa: MDN )
ADVERSÁR, -Ă,adversari, -e, s. m. și f. Persoană care luptă împotriva alteia (într-un proces, la sport etc) sau împotriva unei concepții, a unei idei. – Fr. adversaire (lat. lit. adversarius). (Sursa: DLRM )
ADVERSÁR s., adj. 1. s. concurent, rival, (înv.) împotrivitor, râvnaci. (Și-a întrecut toți ~ii la sprint.)2. s., adj. v. dușman. (Sursa: Sinonime )
adversár s. m., pl. adversári (Sursa: Ortografic )
adversár, -ă s. (lat. adversarius). Care ți se opune, dușman, potrivnic, antagonist. (Sursa: Scriban )
ADVERSÁR ~im. Persoană care aspiră în concurență cu alta în atingerea aceluiași scop; concurent; rival. /<fr. adversaire, lat. adversarius (Sursa: NODEX )
