ADVÉCȚIE, advecții, s. f. Mișcare a aerului dintr-o zonă în direcție orizontală sau aproape orizontală. – Din fr. advection. (Sursa: DEX '09 )
ADVÉCȚIE, advecții, s. f. (Livr.) Mișcare a aerului atmosferic în direcție orizontală sau aproape orizontală. – Din fr. advection. (Sursa: DEX '98 )
ADVÉCȚIE s.f. Mișcare de aer cu direcție orizontală. [Gen. -iei. / < fr. advection, cf. lat. advectio]. (Sursa: DN )
ADVÉCȚIE s. f. (met.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal. (< fr. advection, lat. advectio) (Sursa: MDN )
ADVÉCȚIE s. f. Mișcare (orizontală) a aerului atmosferic. (Sursa: DLRM )
advécție s. f. (sil. -ți-e), art. advécția (sil. -ți-a), g.-d. art. advécției; pl. advécții, art. advécțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )
ADVÉCȚIE ~i f. Mișcare a aerului în plan orizontal. /<fr. advection, lat. advecto, ~onis (Sursa: NODEX )
| advecție substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | advecție | advecția |
| plural | advecții | advecțiile |
| genitiv-dativ | singular | advecții | advecției |
| plural | advecții | advecțiilor |
| vocativ | singular | advecție, advecțio |
| plural | advecțiilor |
