ADULÁRE,adulări, s. f. Faptul de a adula; lingușire, flatare (servilă), adulație. – V. adula. (Sursa: DEX '98 )
ADULÁREs.f. Faptul de a adula; adulație. [< adula]. (Sursa: DN )
ADULÁRE,adulări, s. f. Faptul de a adula; lingușire josnică. (Sursa: DLRM )
ADULÁRE s. v. adulație. (Sursa: Sinonime )
aduláre s. f., g.-d. art. adulării; pl. adulări (Sursa: Ortografic )
ADULÁ,adulez, vb. I. Tranz. A linguși, a flata pe cineva (în chip servil) – Din fr. aduler, lat. adulari. (Sursa: DEX '98 )
A ADULÁ ~éztranz. (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a căpăta o favoare); a măguli; a linguși; a flata. /<fr. aduler, lat. adulari (Sursa: NODEX )
ADULÁvb. I. tr. A linguși, a flata în chip josnic, servil pe cineva. [< fr. aduler, cf. lat. adulari]. (Sursa: DN )
ADULÁR s.n. (Geol.) Varietate de ortoză, transparentă, incoloră, cu reflexe argintii. [< fr. adulaire]. (Sursa: DN )
ADULÁvb. tr. a linguși, a flata în chip servil. (< fr. aduler, lat. adulari) (Sursa: MDN )
ADULÁRs. n. ortoză, transparentă, cu reflexe argintii. (< fr. adulaire, germ. Adular) (Sursa: MDN )
ADULÁ,adulez, vb. I. Tranz. A linguși pe cineva în chip josnic (din interes). – Fr. aduler (lat. lit. adulari). (Sursa: DLRM )
adulá vb., ind. prez. 1 sg. aduléz, 3 sg. și pl. aduleáză (Sursa: Ortografic )
adulár s. n., pl. aduláre (Sursa: Ortografic )
aduléz v. tr. (lat. adúlor, -ári). Lingușesc. (Sursa: Scriban )