ADRESÁRE s.f. Acțiunea de a adresa. [< adresa]. (Sursa: DN )
adresáre s. f., pl. adresări (Sursa: Ortografic )
ADRESÁ,adresez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) îndrepta (cu) vorba către cineva. 2. A (se) îndrepta către o persoană, o instituție etc. (cu) o invitație, o cerere etc.; a face apel la... ♦ Tranz. A scrie adresa pe o scrisoare, pe un pachet etc. – Din fr. adresser. (Sursa: DEX '98 )
A ADRESÁ ~éztranz. 1) (scrisori, plicuri, pachete etc.) A prevedea cu adresă. 2) (cereri, solicitări etc.) A trimite direct; a orienta către cineva. /<fr. adresser (Sursa: NODEX )
A SE ADRESÁ mă ~ézintranz. 1) A se îndrepta cu vorba către cineva (pentru a întreba, a cere o explicație etc.). 2) A înainta o adresă (o cerere, o scrisoare oficială etc.). /<fr. adresser (Sursa: NODEX )
ADRESÁvb. I.1.tr. A trimite direct (cuiva) o scrisoare, o cerere, o plângere. 2.tr. A scrie titlul sau adresa (pe o cerere sau pe o scrisoare). 3.refl. A-și îndrepta cuvântul către cineva, a vorbi cuiva; a face apel la... [P.i. -sez. / < fr. adresser]. (Sursa: DN )
ADRESÁvb. I. tr. 1. a trimite direct o scrisoare, o cerere. 2. a scrie adresa (pe o cerere, pe o scrisoare). II. refl. a-și îndrepta cuvântul către cineva; a face apel la. (< fr. adresser) (Sursa: MDN )
ADRESÁ,adresez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) îndrepta (cu) vorba către cineva. 2. A (se) îndrepta către o persoană, o instituție etc. (cu) o invitație, o cerere etc.; a face apel la... ♦ Tranz. A scrie adresa pe o scrisoare, pe un pachet etc. – Fr. adresser. (Sursa: DLRM )
ADRESÁ vb. 1. v. înainta. 2. v. expedia. (Sursa: Sinonime )
adresá vb. (sil. -dre-), ind. prez. 1 sg. adreséz, 3 sg. și pl. adreseáză (Sursa: Ortografic )
adreséz v. tr. (fr. adresser, d. dresser, a îndrepta, a dresa. V. dresez, drept). Îndrept o scrisoare (un pachet) la adresa cuĭva: ĭ-am adresat o scrisoare. V. refl. Mă îndrept spre cineva, îi vorbesc. Apelez: nu maĭ am cuĭ (saŭ la cine) să mă adresez. (Sursa: Scriban )
