ADOPTÍV, -Ă, adoptivi, -e, adj. (Despre copii) Primit în familie cu drepturi și obligații de copil propriu; (despre părinții) care au adoptat un copil. – Din fr. adoptif, lat. adoptivus. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ADOPTÍV, -Ă adj. (Despre copii) Înfiat. ♦ (Despre părinți; despre patrie) Dobândit prin adopție. [Cf. lat. adoptivus, fr. adoptif]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ADOPTÍV, -Ă adj. (despre copii) primit în familie cu drepturi și obligații de copil propriu; înfiat. ◊ (despre părinți) dobândit prin adopție. (< fr. adoptif, lat. adoptivus) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ADOPTÍV, -Ă, adoptivi, -e, adj. (Despre copii) Primit în familie cu drepturi și obligații de copil propriu; (despre părinți) care a adoptat un copil străin. – Fr. adoptif (lat. lit. adoptivus). (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

adoptív adj. m., pl. adoptívi; f. adoptívă, pl. adoptíve (Sursa: DOOM 2 ) Copy to clipboard

ADOPTÍV adj. 1. înfiat. 2. v. vitreg. 3. spiritual, sufletesc. (Ei sunt părinții mei ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

adoptív adj. m. (sil. mf. ad-), pl. adoptívi; f. sg. adoptívă, pl. adoptíve (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

adoptív, -ă adj. (lat. adoptivus). Relativ la adopțiune: fiŭ, tată adoptiv. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

ADOPTÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care a fost înfiat. Copil ~. 2) Care a înfiat un copil. Părinți ~i. /<fr. adoptif, lat. adoptivus (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard