ADMONESTÁRE,admonestări, s. f. Acțiunea de a admonesta și rezultatul ei; (concr.) act, adresă oficială care conține o mustrare etc. adresată cuiva; admonestație, admonițiune (2). – V. admonesta. (Sursa: DEX '98 )
ADMONESTÁRE s.f. Acțiunea de a admonesta și rezultatul ei; mustrare, dojană etc.; admonestație, admonițiune (2); (Concr.) Hârtie oficială care conține o mustrare adresată cuiva (pentru unele abateri etc.). [< admonesta]. (Sursa: DN )
ADMONESTÁREs. f. acțiunea de a admonesta; admo-nestație, admonițiune (2). ◊ hârtie oficială care conține o mustrare. (< admonesta) (Sursa: MDN )
ADMONESTÁRE,admonestări, s. f. Acțiunea de a admonesta; mustrare, dojenire, dojană; (concr.) act, adresă oficială care conține o mustrare etc. adresată cuiva. (Sursa: DLRM )
ADMONESTÁRE s. v. ceartă. (Sursa: Sinonime )
Admonestare ≠ lăudare (Sursa: Antonime )
admonestáre s. f., g.-d. art. admonestării; pl. admonestări (Sursa: Ortografic )
admonestáre f. Mustrare, dojană. (Sursa: Scriban )
ADMONESTÁ,admonestez, vb. I. A mustra cu severitate (în calitate oficială); a dojeni aspru (pe un subaltern). – Din fr. admonester. (Sursa: DEX '98 )
A ADMONESTÁ ~éztranz. (persoane) A mustra cu severitate în mod oficial. /<fr. admonester (Sursa: NODEX )
ADMONESTÁvb. I. tr. A dojeni, a mustra aspru (mai ales un subaltern). [< fr. admonester]. (Sursa: DN )
ADMONESTÁvb. tr. a mustra cu severitate, a dojeni. (< fr. admonester) (Sursa: MDN )
ADMONESTÁ,admonestez, vb. I. Tranz. A mustra cu severitate (în calitate oficială); a dojeni aspru (pe un subaltern). – Fr. admonester. (Sursa: DLRM )
ADMONESTÁ vb. v. certa. (Sursa: Sinonime )
A admonesta ≠ a lăuda (Sursa: Antonime )
admonestá vb., ind. prez. 1 sg. admonestéz, 3 sg. și pl. admonesteáză (Sursa: Ortografic )
admonestéz v. tr. (fr. admonester). Mustru [!]. (Sursa: Scriban )
