- a) a regla, a repara ceva; b) a aranja lucrurile cum trebuie; a pune pe cineva la punct = a-i da cuiva o lecție de bună cuviință, a admonesta
ADMONESTÁ, admonestez, vb. I. A mustra cu severitate (în calitate oficială); a dojeni aspru (pe un subaltern). – Din fr. admonester. (Sursa: DEX '98 )
ADMONESTÁ vb. I. tr. A dojeni, a mustra aspru (mai ales un subaltern). [< fr. admonester]. (Sursa: DN )
ADMONESTÁ vb. tr. a mustra cu severitate, a dojeni. (< fr. admonester) (Sursa: MDN )
ADMONESTÁ, admonestez, vb. I. Tranz. A mustra cu severitate (în calitate oficială); a dojeni aspru (pe un subaltern). – Fr. admonester. (Sursa: DLRM )
ADMONESTÁ vb. v. certa. (Sursa: Sinonime )
admonestá vb., ind. prez. 1 sg. admonestéz, 3 sg. și pl. admonesteáză (Sursa: Ortografic )
A ADMONESTÁ ~éz tranz. (persoane) A mustra cu severitate în mod oficial. /<fr. admonester (Sursa: NODEX )
A admonesta ≠ a lăuda (Sursa: Antonime )
admonestéz v. tr. (fr. admonester). Mustru [!]. (Sursa: Scriban )
| admonesta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) admonesta | admonestare | admonestat | admonestând | singular | plural |
| admonestează | admonestați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | admonestez | (să) admonestez | admonestam | admonestai | admonestasem |
| a II-a (tu) | admonestezi | (să) admonestezi | admonestai | admonestași | admonestaseși |
| a III-a (el, ea) | admonestează | (să) admonesteze | admonesta | admonestă | admonestase |
| plural | I (noi) | admonestăm | (să) admonestăm | admonestam | admonestarăm | admonestaserăm, admonestasem* |
| a II-a (voi) | admonestați | (să) admonestați | admonestați | admonestarăți | admonestaserăți, admonestaseți* |
| a III-a (ei, ele) | admonestează | (să) admonesteze | admonestau | admonestară | admonestaseră |
* Formă nerecomandată
