Dex admite, admite, definiţie admite, dex.ro Mobile

A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite
A nu se lăsa (cu una, cu două, o dată cu capul etc.) = a nu admite să cedeze, a se împotrivi cu îndârjire
Să zicem = a) să presupunem, să admitem

ADMÍTE, admít, vb. III. Tranz. A primi ca bun, a considera ca adevărat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a îngădui, a permite. ♦ A da curs favorabil unei cereri. ♦ A primi pe un solicitator, a accepta un candidat. – Din fr. admettre, lat. admittere. (Sursa: DEX '98 )

ADMÍTE vb. III. tr. A primi, a lua drept bun, a socoti adevărat. ♦ A îngădui, a permite. ♦ A da curs favorabil (unei cereri etc.). ♦ A înscrie, a primi (la un examen). [< lat. admittere, cf. fr. admettre]. (Sursa: DN )

ADMÍTE vb. tr. 1. a accepta, a lua drept bun. 2. a îngădui, a permite. 3. a da curs favorabil (unei cereri). 4. a primi (la un examen). (< lat. admittere, după fr. admettre) (Sursa: MDN )

ADMÍTE, admít, vb. III. Tranz. A primi ca bun, a considera ca adevărat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a îngădui, a permite. ♦ A da curs favorabil unei cereri. ♦ A primi, a înscrie pe un solicitator, pe un candidat. – Fr. admettre (lat. lit. admittere). (Sursa: DLRM )

ADMÍTE vb. 1. v. aproba. 2. a accepta, a primi. (L-a ~ la club.) 3. v. consimți. 4. a accepta, a mărturisi, a recunoaște. (Până la urmă a ~ că așa este.) 5. v. îngădui. (Cum poți ~ una ca asta?) 6. v. împărtăși. 7. v. presupune. (Sursa: Sinonime )

admíte (admít, admís), vb. – 1. A primi ca bun, a considera ca adevărat. – 2. A da curs favorabil unei cereri. – 3. A primi un solicitator, a acepta un candidat. < Fr. admettre. – Der. (din fr.) admisibil, adj.; admisiune, s. f.; inadmisibil, adj. (Sursa: DER )

admíte vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. admít, imperf. 3 sg. admiteá; conj. prez. 3 sg. și pl. admítă; ger. admițând; part. admís (Sursa: Ortografic )

A ADMÍTE admít tranz. 1) A considera ca fiind adevărat sau posibil. 2) A accepta provizoriu, în calitate de simplă ipoteză. 3) (cereri, doleanțe, reclamații) A considera ca fiind valabil. 4) (candidați la examene, la un concurs etc.) A permite să participe. / (Sursa: NODEX )

admít, -mis, a -mite v. tr. (lat. admittere. V. trimet [!]). Primesc, încuviințez: admit într' o societate. Recunosc ca adevărat: admit un principiŭ. Tolerez: această afacere nu admite nicĭ o întîrziere. Primesc favorabil: admit o cerere. (Sursa: Scriban )

admite verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) admite	admitere	admis	admițând	singular	plural
		(a) admite	admitere	admis	admițând	admite	admiteți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	admit	(să) admit	admiteam	admisei	admisesem
	a II-a (tu)	admiți	(să) admiți	admiteai	admiseși	admiseseși
	a III-a (el, ea)	admite	(să) admită	admitea	admise	admisese
plural	I (noi)	admitem	(să) admitem	admiteam	admiserăm	admiseserăm, admisesem*
	a II-a (voi)	admiteți	(să) admiteți	admiteați	admiserăți	admiseserăți, admiseseți*
	a III-a (ei, ele)	admit	(să) admită	admiteau	admiseră	admiseseră

* Formă nerecomandată