ADMIRÁȚIE, admirații, s. f. Sentiment de încântare, de stimă, de apreciere etc. față de cineva sau de ceva; admirare. – Din fr. admiration, lat. admiratio. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ADMIRÁȚIE s.f. Sentiment de prețuire fără rezerve, de apreciere deosebită (față de cineva sau de ceva). [Var. admirațiune s.f. / cf. fr. admiration, lat. admiratio]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ADMIRÁȚIE s. f. sentiment de încântare, de apreciere deosebită (față de cineva sau de ceva). (< fr. admiration, lat. admiratio) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ADMIRÁȚIE, admirații, s. f. Sentiment de încântare, de stimă etc. față de cineva sau de ceva. – Fr. admiration (lat. lit. admiratio, -onis). (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

ADMIRÁȚIE s. prețuire, stimă, (înv.) mirare. (~ mea pentru el a rămas statornică.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Admirație ≠ dispreț, repulsie (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

admiráție s. f. (sil. -ți-e), art. admiráția (sil. -ți-a), g.-d. art. admiráției; pl. admiráții, art. admiráțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ADMIRÁȚIE ~i f. Sentiment de încântare, de înaltă prețuire și de respect față de cineva sau de ceva. Cuprins de ~. [G.-D. admirației; Sil. -ți-e] /<fr. admiration, lat. admiratio, ~onis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

admirațiúne f. (lat. admirátio, -ónis). Acțiunea de a admira. – Și -ație și -are. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard