ADMIRÁ,admír, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. – Din fr. admirer, lat. admirari. (Sursa: DEX '98 )
ADMIRÁvb. I. tr. A privi, a prețui cu sentimente de încântare, de mirare și plăcere. [P.i. admir. / < fr. admirer, cf. lat. admirari]. (Sursa: DN )
ADMIRÁvb. tr. a privi, a prețui cu sentimente de încântare, de mirare și plăcere. (< fr. admirer, lat. admirare) (Sursa: MDN )
ADMIRÁ,admír, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. – Fr. admirer (lat. lit. admirari). (Sursa: DLRM )
admirá (-r, -át), vb. – A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de admirație. < Fr. admirer. – Der. (din fr.) admirabil, adj.; admirativ, adj.; admirație, s. f.; admirator, adj. (Sursa: DER )
admirá vb., ind. prez. 1 sg. admír, 3 sg. și pl. admíră (Sursa: Ortografic )
A ADMIRÁ admírtranz. A privi cu multă plăcere și bucurie. ~ natura. /<fr. admirer, lat. admirari (Sursa: NODEX )
A admira ≠ a disprețui, a detesta, a nesocoti (Sursa: Antonime )
admír, a -á v. tr. (lat. admiror, – rári). Privesc cu mirare, plăcere și stimă. (Sursa: Scriban )
