ADÉPT, -Ă,adepți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care aderă la convingerile cuiva; partizan al unei idei, teorii, doctrine etc. – Din fr. adepte. (Sursa: DEX '98 )
ADÉPT, -Ăs.m. și f. Cel care se alătură convingerilor cuiva; partizan al unei teorii, al unei idei etc. ♦ Inițiat în misterele unei secte, în secretele unei științe, ale unei arte etc. [< fr. adepte, cf. it. adepto < lat. adeptus – câștigat]. (Sursa: DN )
ADÉPT, -Ăs. m. f. membru al unei secte, al unui partid politic; partizan al unei teorii, doctrine, idei etc. (< fr. adepte, lat. adeptus) (Sursa: MDN )
ADÉPT, -Ă,adepți, -te, s. m. și f. Persoană care aderă la convingerile cuiva; partizan al unei idei, teorii, doctrine etc. – Fr. adepte (lat. lit. adeptus „inițiat”). (Sursa: DLRM )
adépt s. m., pl. adépți (Sursa: DOOM 2 )
ADÉPT s. partizan, susținător, (rar) părtaș, (înv.) părtean. (~ al unei doctrine.) (Sursa: Sinonime )
Adept ≠ adversar, potrivnic (Sursa: Antonime )
adépt adj. m., s. m., pl. adépți; f. sg. adéptă, pl. adépte (Sursa: Ortografic )
adept, -ă s. f., pl. e (lat. adeptus, d. ad-ipiscor, apiscor, obțin. V. copulă, cuplet. Partizan, tovarăș al ideilor cuĭva. (Sursa: Scriban )
ADÉPT ~țim. Persoană care aderă la o doctrină, la o idee sau care împărtășește convingerile cuiva. /<fr. adepte (Sursa: NODEX )
adéptă s. f., g.-d. art. adéptei; pl. adépte (Sursa: DOOM 2 )
