ADAMANTÍNĂ s. f. (Anat.) Smalț dentar. – Din fr., engl. adamantine. (Sursa: DEX '98 )
ADAMANTÍNĂ s.f. Smalț dentar. [< fr. adamantine]. (Sursa: DN )
ADAMANTÍNĂ s. f. substanță albă care acoperă coroana dentară. (< fr., engl. adamantine) (Sursa: MDN )
adamantínă (smalț dentar) s. f., g.-d. art. adamantínei (Sursa: DOOM 2 )
adamantínă s. f., g.-d. art. adamantínei (Sursa: Ortografic )
ADAMANTÍN, -Ă, adamantini, -e, adj. (Despre luciul mineralelor) Diamantin. – Din lat. adamantinus, fr. adamantin. (Sursa: DEX '98 )
ADAMANTÍN, -Ă adj. (Despre luciul mineralelor) Diamantin. ♦ (Despre unele celule) care produc smalțul dinților. [< fr. adamantin, cf. lat. adamantinus]. (Sursa: DN )
ADAMANTÍN, -Ă adj. 1. diamantin. 2. (despre elemente histologice) care produce emailul dinților. (< fr. adamantin, lat. adamantinus) (Sursa: MDN )
ADAMANTÍN, -Ă, adamantini, -e, adj. Diamantin. – Lat. lit. adamantinus (fr. adamantin). (Sursa: DLRM )
ADAMANTÍN adj. v. diamantin. (Sursa: Sinonime )
adamantín adj. m., pl. adamantíni; f. sg. adamantínă, pl. adamantíne (Sursa: Ortografic )
adamantín, -ă adj. (lat. adamantinus, d. la vgr. adamántinos). De diamant: aspect adamantin. (Sursa: Scriban )
| adamantin adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | adamantin | adamantinul | adamantină | adamantina |
| plural | adamantini | adamantinii | adamantine | adamantinele |
| genitiv-dativ | singular | adamantin | adamantinului | adamantine | adamantinei |
| plural | adamantini | adamantinilor | adamantine | adamantinelor |
| vocativ | singular | adamantinule | adamantino |
| plural | adamantinilor | adamantinelor |
| adamantină substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | adamantină | adamantina |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | adamantine | adamantinei |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | adamantină, adamantino |
| plural | — |
