Dex.Ro Mobile
ADAMÁNT, adamante, s. n. (Pop.) Diamant (1). – Din sl. adamantŭ. (Sursa: DEX '98 )

ADAMÁNT, adamante, s. n. (În basme) Diamant. – Slav (v. sl. adamantŭ < gr.) (Sursa: DLRM )

ADAMÁNT s. v. diamant. (Sursa: Sinonime )

adamánt (adamánte), s. n. Diamant. < Gr. ἀδάμας, prin intermediul sl. adamantŭ; cf. v. it. adamante (› fr. aimant), cu adj. adamantino, de unde rom. adamantin, adj. (strălucitor), neol. fără circulație reală, introdus de poeții romantici. Pe de altă parte, gr. ἀδάμας denumea și o plantă din Capadocia, căreia i se atribuia virtutea de a îmblînzi fiarele; de aici rom. adamască, s. f., cu același sens. (Sursa: DER )

adamánt s. n., pl. adamánte (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
adamant   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adamant adamantul
plural adamante adamantele
genitiv-dativ singular adamant adamantului
plural adamante adamantelor
vocativ singular
plural