ACUZÁRE,acuzări, s. f. Acțiunea de a acuza și rezultatul ei; învinuire, învinovățire, acuzație, acuză. ♦ (Concr.) Parte care acuză la un proces. – V. acuza. (Sursa: DEX '98 )
ACUZÁREs.f. Învinuire. ♦ (Concr.) Persoană care acuză la un proces. [< acuza]. (Sursa: DN )
ACUZÁREs. f. acțiunea de a acuza. ◊ persoană, instanță care acuză într-un proces penal. (< acuza) (Sursa: MDN )
ACUZÁRE,acuzări, s. f. Acțiunea de a acuza; învinuire, învinovățire. ♦ (Concr.) Persoana (sau persoanele) care acuză la un proces. (Sursa: DLRM )
ACUZÁRE s. v. acuzație. (Sursa: Sinonime )
Acuzare ≠ apărare (Sursa: Antonime )
acuzáre s. f., g.-d. art. acuzării; pl. acuzări (Sursa: Ortografic )
ACUZÁ,acúz, vb. I. Tranz. 1. A învinui, a învinovăți; a imputa. 2. A arăta, a vădi, a manifesta o reacție. – Din fr. accuser, lat. accusare. (Sursa: DEX '09 )
ACUZÁ,acúz, vb. I. Tranz. 1. A învinui, a învinovăți. 2. (Franțuzism) A arăta, a vădi, a manifesta. – Din fr. accuser, lat. accusare. (Sursa: DEX '98 )
A ACUZÁ acúztranz. (persoane) A considera vinovat; a învinui; a învinovăți. ~ de furt. /<fr. accuser, lat. accusare (Sursa: NODEX )
ACUZÁRE ~ărif. 1) v.A ACUZA. 2) Persoană care acuză la un proces. /v. a acuza (Sursa: NODEX )
ACUZÁvb. I. tr.1. A învinui, a învinovăți; a imputa. ♦ (Jur.) A imputa cuiva un delict, o crimă. 2. (Rar) A arăta, a vădi, a dovedi, a manifesta. [< fr. accuser, cf. it., lat. accusare]. (Sursa: DN )
ACUZÁvb. tr. 1. a învinui, a învinovăți; a incrimina. ◊ (jur.) a imputa cuiva un delict, o crimă. 2. a arăta, a vădi, a dovedi; a manifesta. (< fr. accusare) (Sursa: MDN )
ACUZÁ,acúz, vb. I. Tranz. A imputa cuiva o greșeală, un delict, o crimă etc; a învinui, a învinovăți.– Fr. accuser (lat. lit. accusare). (Sursa: DLRM )
ACUZÁ vb. 1. a (se) învinovăți, a (se) învinui, (livr.) a (se) culpabiliza, a (se) incrimina, (prin Mold.) a (se) bănui, (înv.) a (se) jelui, a (se) prihăni, a (se) vinovăți, a (se) vinui. (Se ~ unul pe celălalt.)2.(JUR.) a inculpa, (livr.) a incrimina. (Îl ~ de omor.) (Sursa: Sinonime )
ACUZÁ vb. v. arăta, manifesta, vădi. (Sursa: Sinonime )
A acuza ≠ a îndreptăți, a justifica, a dezvinovăți, a disculpa (Sursa: Antonime )
acuzá vb., ind. prez. 1 sg. acúz, 3 sg. și pl. acúză (Sursa: Ortografic )
acúz, a -á v. tr. (lat. ac-cusare, d. ad, la, și causa, cauză, proces. V. s-cuz). Învinovățesc, pîrăsc: îl acuza de furt. Fig. Trădez, daŭ de gol: faptele-l acuzaŭ. (Sursa: Scriban )
acuzațiúne f. (lat. accusátio, -ónis). Acțiunea de a acuza. Dare în judecată. Învinovățire. – Și -áție și -áre. (Sursa: Scriban )
