ACUTIZÁ, pers. 3 acutizează, vb. I. Refl. (Adesea fig.) A deveni acut. – Din it. acutizzare. (Sursa: DEX '09 )
ACUTIZÁ vb. I. refl. (Rar) A se ascuți, a deveni acut. [< acut + -iza]. (Sursa: DN )
ACUTIZÁ vb. refl. a deveni acut. (< it. acutizzare) (Sursa: MDN )
acutizá (a-) vb., ind. prez. 3 acutizeáză (Sursa: DOOM 2 )
ACUTIZÁ vb. v. agrava, înrăi, înrăutăți. (Sursa: Sinonime )
acutizá vb., ind. prez. 3 sg. acutizeáză (Sursa: Ortografic )
A SE ACUTIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A deveni acut; a se ascuți. /acut + suf. ~iza (Sursa: NODEX )
| acutiza verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) acutiza | acutizare | acutizat | acutizând | singular | plural |
| acutizează | acutizați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | acutizez | (să) acutizez | acutizam | acutizai | acutizasem |
| a II-a (tu) | acutizezi | (să) acutizezi | acutizai | acutizași | acutizaseși |
| a III-a (el, ea) | acutizează | (să) acutizeze | acutiza | acutiză | acutizase |
| plural | I (noi) | acutizăm | (să) acutizăm | acutizam | acutizarăm | acutizaserăm, acutizasem* |
| a II-a (voi) | acutizați | (să) acutizați | acutizați | acutizarăți | acutizaserăți, acutizaseți* |
| a III-a (ei, ele) | acutizează | (să) acutizeze | acutizau | acutizară | acutizaseră |
* Formă nerecomandată
