ÁCRU2, -Ă,acri, -e, adj., s. n. 1. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacție gustativă astringentă. 2. S. n., adj. (Gust) ca al oțetului, al lămâii etc. 3. Adj. Fig. Morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit. – Lat. acrus. (Sursa: DEX '09 )
ÁCRU1,acri, s. m. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren cu valori variabile (în jur de 4000 m2). – Din fr. acre. (Sursa: DEX '98 )
ÁCRU2, -Ă,acri, -e, adj. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacție gustativă astringentă; (despre gust) ca al oțetului, al lămâii etc. 2. Fig. Morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit. – Lat. acrus. (Sursa: DEX '98 )
ÁCRUs.m. Unitate de măsură egală cu 4046,856 m2, folosită în India, Anglia, America de Nord etc. [Pl. -ri. / cf. fr. acre, it. acro, lat.t. acrum < germ. Acker]. (Sursa: DN )
ÁCRUs. m. unitate de măsură a suprafețelor agricole (4046,86 m2), în țările anglo-saxone. (< fr., engl. acre) (Sursa: MDN )
ÁCRU2, -Ă,acri, -e, adj. 1. Care are (sau a căpătat) gustul caracteristic al oțetului, al lămâii, al borșului etc.; care provoacă o reacție astringentă; (despre gust) ca al oțetului, al lămâii, al borșului etc. 2. Fig. Morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit. – Lat. acrus. (Sursa: DLRM )
ÁCRU1,acri, s. m. Unitate de măsură de suprafață egală cu 4067 de metri pătrați (sau, în anumite țări, cu valori variabile). – Fr. acre. (Sursa: DLRM )
ÁCRU adj. 1. acrit. 2. v. bătut. 3. v. murat. 4. v. alterat. (Sursa: Sinonime )
ÁCRU adj. v. morocănos, posac, răutăcios, ursuz. (Sursa: Sinonime )
Acru ≠ dulce (Sursa: Antonime )
ácru (ră), adj. – 1. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămîii etc. 2. Murat (în oțet sau în saramură). 3. Aspru. – Mr., megl. acru. < Lat. ācrus, formă vulg. de la ācer (Pușcariu 15; Candrea-Dens., 13; REW 92; DAR; Pascu, I, 28); cf. alb. egrë, it., port. agro, fr. aigre, cat. agre, sp. agrio. Der. acreală, s. f. (gust acru); acri, vb. (a înăcri; a irita; a se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva); acricios, adj. (acrișor); acrime, s. f. (acreală); acriș, s. n. (zer înăcrit); acritură, s. f. (murătură); acriu, adj. (acrișor); înăcri, vb. (a acri; a amărî; a sătura). (Sursa: DER )
ácru adj. m. (sil. -cru), pl. ácri; f. sg. ácră, pl. ácre (Sursa: Ortografic )
ácru (unitate de măsură) s. m. (sil. -cru), art. ácrul; pl. ácri, art. ácrii (Sursa: Ortografic )
ácru, -ă adj. (lat. pop. acrus îld. acer, acru; it. sp. pg. agro, fr. aigre). Care are gustu lămîiĭ, acid, înțepător: un vin acru de-ți sare căciula' n pod. Fig. Iron. Care pare că simte acreală, adică „nemulțămit” [!]: o față acră. Vest. Murat: varză acri. (Sursa: Scriban )
ÁCRU1 ~ă (~i, ~e) 1) (despre alimente, substanțe) Care are gustul caracteristic oțetului, borșului, lămâii, murăturilor. Lapte ~. 2) și adverbial fig. (despre persoane) Care vădește nemulțumire; cuprins de rea dispoziție; amărât; mâhnit; posomorât; ursuz; posac; morocănos. /<lat. acrus (Sursa: NODEX )
ÁCRU2 ~im. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren (egală cu aproximativ 4047 m2). /<fr. acre (Sursa: NODEX )
PIATRĂ-ÁCRĂ s. v. alaun. (Sursa: Sinonime )
SARE-ÁCRĂ s. v. alaun. (Sursa: Sinonime )
ápă ácră s. f. + adj. (Sursa: Ortografic )
piátră-ácră s. f. (sil. -tră) (Sursa: Ortografic )
