ACORDÓR2, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale. – Din fr. accordeur. (Sursa: DEX '98 )
ACORDÓR1, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale, în special a pianului. – Din fr. accordoir. (Sursa: DEX '98 )
ACORDÓR s.m. Specialist în acordarea instrumentelor muzicale. [Cf. fr. accordeur]. (Sursa: DN )
ACORDÓR s.n. Unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. [Pl. -oare. / cf. fr. accordoir]. (Sursa: DN )
ACORDÓR1 s. m. specialist în acordarea instrumentelor muzicale. (< fr. accordeur) (Sursa: MDN )
ACORDÓR2 s. n. unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. (< fr. accordoir) (Sursa: MDN )
ACORDÓR2, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale. – După fr. accordeur. (Sursa: DLRM )
ACORDÓR1, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale. – După fr. accordoir. (Sursa: DLRM )
ACORDÓR s. (MUZ.) cheie. (~ pentru pian.) (Sursa: Sinonime )
acordór (persoană) s. m., pl. acordóri (Sursa: Ortografic )
acordór (instrument) s. n., pl. acordoáre (Sursa: Ortografic )
acordór (fr. accordeur) saŭ acordatór m. Care acordează instrumente de muzică, maĭ ales piane. (Sursa: Scriban )
ACORDÓR1 ~oáre n. Unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. /<fr. accordoir (Sursa: NODEX )
ACORDÓR2 ~i m. Persoană care acordează și repară instrumente muzicale. /<fr. accordeur (Sursa: NODEX )
| acordor (persoană) substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | acordor | acordorul |
| plural | acordori | acordorii |
| genitiv-dativ | singular | acordor | acordorului |
| plural | acordori | acordorilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
| acordor (unealtă) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | acordor | acordorul |
| plural | acordoare | acordoarele |
| genitiv-dativ | singular | acordor | acordorului |
| plural | acordoare | acordoarelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
