ACHIESÁRE,achiesări, s. f. (Rar) 1. Recunoașterea de către un acuzat a pretențiilor dintr-o acțiune de justiție. 2. Renunțare la atacarea unei hotărâri a justiției. [Pr.: -chi-e-] – V. achiesa. (Sursa: DEX '98 )
ACHIESÁREs.f. (Jur.) Acord la o anumită anchetă sau propunere; recunoaștere de către un acuzat a pretențiilor dintr-o acțiune juridică. ♦ Renunțare la o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești. [< achiesa]. (Sursa: DN )
achiesáre s. f. (sil. -chi-e-), g.-d. art. achiesării; pl. achiesări (Sursa: Ortografic )
ACHIESÁ,achiesez, vb. I. Intranz. (Livr.) A accepta condițiile dintr-o acțiune juridică. ♦ A renunța la atacarea unei hotărâri judecătorești. [Pr.: -chi-e-] – Din fr. acquiescer. (Sursa: DEX '09 )
ACHIESÁ,achiesez, vb. I. Intranz. (Rar) A accepta condițiile dintr-o acțiune juridică. ♦ A renunța la o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești. [Pr.: -chi-e-] – Din fr. acquiescer. (Sursa: DEX '98 )
ACHIESÁvb. I. intr. (Jur.) A consimți, a accepta condițiile unui contract. [Pron. chi-e-. / < fr. acquiescer, lat. acquiescere]. (Sursa: DN )
ACHIESÁvb. intr. a accepta condițiile unei acțiuni juridice, ale unui contract. (după fr. acquiescer) (Sursa: MDN )
achiesá vb. (sil. -chi-e-), ind. prez. 1 sg. achieséz, 3 sg. și pl. achieseáză (Sursa: Ortografic )
