Dex.Ro Mobile
ACETILÉNĂ s. f. Gaz incolor, cu miros de usturoi, otrăvitor în cantități mai mari, având numeroase folosiri în industrie, la iluminat și la sudură oxiacetilenică. – Din fr. acétylène. (Sursa: DEX '98 )

ACETILÉNĂ f. Gaz incolor, folosit în industria chimică, la iluminat și la sudură. Lampă cu ~. [G.-D. acetilenei] /<fr. acétylene (Sursa: NODEX )

ACETILÉNĂ s.f. Gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă, folosindu-se la iluminat, la sudură etc. [< fr. acétylène]. (Sursa: DN )

ACETILÉNĂ s. f. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă. (< fr. acétylène) (Sursa: MDN )

ACETILÉNĂ s. f. Gaz incolor, cu miros specific, otrăvitor în cantități mai mari, având numeroase folosiri în industrie. – Fr. acétylène. (Sursa: DLRM )

ACETILÉNĂ s. v. alchină. (Sursa: Sinonime )

acetilénă s. f., g.-d. art. acetilénei (Sursa: Ortografic )

acetilénă f. pl. e (d. lat. acetum, oțet, și vgr. ýle, substanță; fr. acétylene). Chim. Un gaz idrocarbonat [!] care se obține tratînd carbura de calciŭ cu apă (C2H2). Acetilena dă o flacără albă foarte strălucitoare, dar întrebuințarea ei cere marĭ precauțiunĭ. Poate produce înădușire, iar pin [!] amestecu cu aeru saŭ în contact cu flacăra face exploziune. A fost descoperită de Davy la 1836. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
acetilenă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acetile acetilena
plural acetilene acetilenele
genitiv-dativ singular acetilene acetilenei
plural acetilene acetilenelor
vocativ singular acetilenă, acetileno
plural acetilenelor