Dex accentuat, accentuat, definiţie accentuat, dex.ro Mobile

ACCENTUÁT, -Ă, accentuați, -te, adj. 1. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care poartă accentul, care este scos în relief. 2. Fig. Intensificat. 3. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Puternic, forzato. [Pr.: -tu-at] – V. accentua. (Sursa: DEX '98 )

ACCENTUÁT, -Ă, accentuați, -te, adj. 1. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care poartă accentul, care este scos în relief. 2. Fig. Sporit, întărit. [Pr.: -tu-at] – V. accentua. (Sursa: DLRM )

ACCENTUÁT adj. 1. tonic. (Vocală ~; silabă ~.) 2. evidențiat, întărit, marcat, reliefat, subliniat, (livr.) potențat. (Semnificații ~.) 3. v. proeminent. 4. v. evident. (Sursa: Sinonime )

Accentuat ≠ neaccentuat (Sursa: Antonime )

ACCENTUÁ, accentuez, vb. I. 1. Tranz. A marca prin accent (1). ♦ Fig. A sublinia, a întări, a pune în evidență, a reliefa. 2. Refl. Fig. A se intensifica. [Pr.: -tu-a] – Din fr. accentuer. (Sursa: DEX '98 )

A ACCENTUÁ ~éz tranz. 1) (silabe, cuvinte, propoziții) A evidenția prin accent. 2) fig. A scoate în evidență în mod deosebit; a sublinia. [Sil. -tu-a] /<fr. accentuer (Sursa: NODEX )

A SE ACCENTUÁ se ~eáză intranz. (despre procese, fenomene) A se desfășura într-un mod din ce în ce mai energic; a deveni mai intens; a se intensifica; a se adânci. [Sil. -tu-a] /<fr. accentuer (Sursa: NODEX )

ACCENTUÁ vb. I. 1. tr. A scoate în evidență prin accent (ori printr-un semn grafic) o silabă (sau un cuvânt într-o frază). ♦ (Fig.) A reliefa, a sublinia. 2. refl. (Fig.) A se mări, a spori, a crește. [Pron. ac-cen-tu-a. / < fr. accentuer]. (Sursa: DN )

ACCENTUÁ vb. I. tr. 1. a scoate în evidență prin accent. 2. (fig.) a reliefa, a sublinia. II. refl. (fig.) a se mări, a crește treptat. (< fr. accentuer) (Sursa: MDN )

ACCENTUÁ, accentuez, vb. I. 1. Tranz. A marca prin accent sau prin alt semn o silabă sau un cuvânt; a reliefa o propoziție sau o frază, prin intonație. ♦ Fig. A sublinia, a întări. 2. Refl. Fig. A crește, a spori. [Pr.: -tu-a] – După fr. accentuer. (Sursa: DLRM )

ACCENTUÁ vb. 1. a evidenția, a întări, a marca, a puncta, a releva, a reliefa, a sublinia, (livr.) a învedera, a potența. (A ~ calitățile lucrării.) 2. v. insista. 3. a se amplifica, a crește, a se intensifica, a se întări, a se înteți, a se mări, a spori. (Sursa: Sinonime )

accentuá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. accentuéz, 3 sg. și pl. accentueáză, 1 pl. accentuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. accentuéze (sil. -tu-e-); ger. accentuând (sil. -tu-ând) (Sursa: Ortografic )

accentuéz v. tr. (mlat. accentuare, fr. accentuer). Pun accentu [!]. Variez vocea. Fig. Scot în relief. (Sursa: Scriban )

accentua verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) accentua	accentuare	accentuat	accentuând	singular	plural
		(a) accentua	accentuare	accentuat	accentuând	accentuează	accentuați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	accentuez	(să) accentuez	accentuam	accentuai	accentuasem
	a II-a (tu)	accentuezi	(să) accentuezi	accentuai	accentuași	accentuaseși
	a III-a (el, ea)	accentuează	(să) accentueze	accentua	accentuă	accentuase
plural	I (noi)	accentuăm	(să) accentuăm	accentuam	accentuarăm	accentuaserăm, accentuasem*
	a II-a (voi)	accentuați	(să) accentuați	accentuați	accentuarăți	accentuaserăți, accentuaseți*
	a III-a (ei, ele)	accentuează	(să) accentueze	accentuau	accentuară	accentuaseră

accentuat adjectiv		masculin		feminin
accentuat adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	accentuat	accentuatul	accentuată	accentuata
nominativ-acuzativ	plural	accentuați	accentuații	accentuate	accentuatele
genitiv-dativ	singular	accentuat	accentuatului	accentuate	accentuatei
genitiv-dativ	plural	accentuați	accentuaților	accentuate	accentuatelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—