ACÁR, acari, s. m. Muncitor feroviar care manipulează dispozitivele de acționare a acelor de macaz și asigură întreținerea acestora; macagiu. – Ac + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ACÁR, acari, s. m. Muncitor care manevrează acele la calea ferată. – Din ac + suf. -ar. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

ACAR conj. (Ban., Criș., Trans. SV) Deși, cu toate că, măcar că; fie, ori. Pînă iaste vie și tînără, ea-și dă d******i trupul său, acar fată, acar nevastă. C 1692, 510v. Akar. Sive. Vel. AC, 327. Akar jest tu kraj fericat. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; cf. VCC, 114. Etimologie: magh. akár. Vezi și acarcare, acarce. Cf. batîr. (Sursa: DLRLV ) Copy to clipboard

ACÁR s. macagiu. (~ la căile ferate.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

acár (persoană) s. m., pl. acári (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

acár (obiect) s. n., pl. acáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

acár m. (după fr. aiguilleur, d. aiguille, ac, macaz). Macagiŭ, acela care îndreaptă trenurile pe linia cuvenită la o ramificațiune. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

acár n., pl. e (d. ac). Cutioară de ținut ace. – Și acáriță și acárniță, pl. e. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

ACÁR1 ~e n. Cutiuță de păstrat ace, ață și alte obiecte necesare la cusut; acarniță. /ac + suf. ~ar (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ACÁR2 ~i m. Muncitor la calea ferată care manipulează acele; macagiu. /ac + suf. ~ar (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard