ABUNDÉNT, -Ă,abundenți, -te, adj. Care este în cantitate mare, care abundă; bogat, îmbelșugat. – Din fr. abondant, lat. abundans, -ntis. (Sursa: DEX '98 )
ABUNDÉNȚĂ s. f. Cantitate mare, belșug, bogăție, prisos. ◊ Loc. adv. Din abundență = mult, în cantitate mare. – Din fr. abondance, lat. abundantia. (Sursa: DEX '98 )
ABUNDÉNT ~tă (~ți, ~te)(despre bunuri) Care este în cantitate mare; care abundă; bogat; îmbelșugat. /<fr. abondant, lat. abundans, ~ntis (Sursa: NODEX )
ABUNDÉNȚĂf. Cantitate mare de bunuri care întrece mult necesitățile obișnuite; belșug; îndestulare; bogăție. Din ~. [G.-D. abundenței] /<lat. abundentia, fr. abondance (Sursa: NODEX )
ABUNDÉNȚĂ s.f. Belșug, bogăție. ♦ Din abundență = din belșug; mult. [Var. abundanță s.f. / cf. lat. abundantia, fr. abondance]. (Sursa: DN )
abundént, -ăadj. care abundă; profuz. (după fr. abondant, lat. abundant) (Sursa: MDN )
abundénțăs. f. cantitate mare, belșug; bogăție. ◊ cornul ~ei = corn cu fructe și flori, simbol al belșugului. (după fr. abondance, lat. abundantia) (Sursa: MDN )
ABUNDÉNT, -Ă,abundenți, -te, adj. Care e în număr sau în cantitate mare; bogat, îmbelșugat. – Fr. abondant (lat. lit. abundans, -ntis). (Sursa: DLRM )
ABUNDÉNȚĂ s. f. Belșug, bogăție. ♢ Loc. adv. Din abundență = din plin; mult. – Fr. abondance (lat. lit. abundantia). (Sursa: DLRM )
ABUNDÉNT adj. 1. v. bogat. 2. bogat, copios, îmbelșugat, îndestulat, (fig.) princiar. (Un prânz ~.) (Sursa: Sinonime )
ABUNDÉNȚĂ s. v. belșug. (Sursa: Sinonime )
Abundență ≠ mizerie, sărăcie (Sursa: Antonime )
abundént adj. m., pl. abundénți; f. sg. abundéntă, pl. abundénte (Sursa: Ortografic )
abundénță s. f., g.-d. art. abundénței (Sursa: Ortografic )
