ABSTINÉNT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc. – Din fr. abstinent, lat. abstinens, -ntis. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ABSTINÉNȚĂ, abstinențe, s. f. 1. Faptul de a-și impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc.; abstențiune. 2. (Ec. pol.; în sintagma) Teoria abstinenței = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat. – Din fr. abstinence, lat. abstinentia. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ABSTINÉNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care se abține de la excese; care este cumpătat la mâncare, băutură și alte necesități. Om ~. [Sil. ab-sti-] /<fr. abstinent, lat. abstinens, ~ntis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ABSTINÉNT, -Ă s.m. și f. Om cumpătat, sobru la mâncare și mai ales la băutură; cel care se abține de la anumite plăceri, excese (mai ales s*****e). [Cf. fr. abstinent, lat. abstinens]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ABSTINÉNȚĂ s.f. Faptul de a-și impune anumite restricții; abținere de la anumite excese (mai ales s*****e). [Cf. fr. abstinence, lat. abstinentia]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

abstinént, -ă adj., s.m. f. (cel) care practică abstinența. (< fr. abstinent, lat. abstinens) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

abstinénță s. f. abținere de la anumite băuturi, alimente etc; abstențiune. (< fr. abstinence, lat. abstinentia) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ABSTINÉNT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune anumite restricții. – Fr. abstinent (lat. lit. abstinens, -ntis). (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

ABSTINÉNȚĂ, abstinențe, s. f. Faptul de a-și impune anumite restricții, abținerea de la excese. – Fr. abstinence (lat. lit. abstinentia). (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

ABSTINÉNȚĂ s. (livr.) abstențiune, continență. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

abstinént s. m., pl. abstinénți (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

abstinéntă s. f., pl. abstinénte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

abstinénță s. f., g.-d. art. abstinénței; pl. abstinénțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

abstinént, -ă adj. (lat. ábstinens, -éntis. Care se abține de la ceva. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

abstinénță f., pl. e (lat. abstinentia). Starea de abstinent. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard