ABSTINÉNT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc. – Din fr. abstinent, lat. abstinens, -ntis. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ABSTINÉNT, -Ă s.m. și f. Om cumpătat, sobru la mâncare și mai ales la băutură; cel care se abține de la anumite plăceri, excese (mai ales s*****e). [Cf. fr. abstinent, lat. abstinens]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

abstinént, -ă adj., s.m. f. (cel) care practică abstinența. (< fr. abstinent, lat. abstinens) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ABSTINÉNT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune anumite restricții. – Fr. abstinent (lat. lit. abstinens, -ntis). (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

abstinént s. m., pl. abstinénți (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

abstinént, -ă adj. (lat. ábstinens, -éntis. Care se abține de la ceva. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

ABSTINÉNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care se abține de la excese; care este cumpătat la mâncare, băutură și alte necesități. Om ~. [Sil. ab-sti-] /<fr. abstinent, lat. abstinens, ~ntis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard