Dex absorbit, absorbit, definiţie absorbit, dex.ro Mobile

ABSORBÍT, -Ă, absorbiți, -te, adj. 1. Supt, înghițit; încorporat. 2. Fig. Preocupat, captivat. – V. absorbi. (Sursa: DEX '98 )

ABSORBÍT, -Ă adj. 1. Supt, încorporat; înghițit. 2. (Fig.) Preocupat; captivat. [< absorbi]. (Sursa: DN )

absorbít, -ă I. adj., s. n. (fluid) încorporat de o substanță absorbantă. II. adj. (fig.) preocupat; captivat. (< absorbi) (Sursa: MDN )

ABSORBÍT, -Ă, absorbiți, -te, adj. Supt, încorporat. ♦ Fig. Adâncit, preocupat; captivat. – V. absorbi. (Sursa: DLRM )

absorbít adj. m., pl. absorbíți; f. absorbítă, pl. absorbíte (Sursa: DOOM 2 )

ABSORBÍT adj. preocupat. (Sursa: Sinonime )

absorbít adj. m., pl. absorbíți; f. sg. absorbítă, pl. absorbíte (Sursa: Ortografic )

absorbít, -ă adj. (d. absorb). Adîncit în cugetare. (Sursa: Scriban )

ABSORBÍ, absórb, vb. IV. Tranz. 1. A suge, a înghiți, a încorpora o substanță etc. ♦ A reține o parte din particulele sau din energia radiantă care cade pe un corp. 2. Fig. A preocupa în mod intens; a captiva. – Din fr. absorber (după sorbi). (Sursa: DEX '98 )

A ABSORBÍ absórb tranz. 1) (despre corpuri poroase) A atrage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a îmbiba. 2) fig. A preocupa în întregime; a captiva. /<fr. absorber, lat. absorbere (Sursa: NODEX )

ABSORBÍ vb. IV. tr. 1. A se îmbiba de..., a suge, a trage; a înghiți. 2. (Fig.) A preocupa, a cuprinde mintea, gândurile cuiva. [< fr. absorber, cf. lat. absorbere]. (Sursa: DN )

absorbí vb. I. tr. 1. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva. 2. a prelua cunoștințe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură. 3. (fig.) a preocupa intens. II. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri (< fr. absorber, lat. absorbere) (Sursa: MDN )

ABSORBÍ, absórb, vb. IV. Tranz. A suge, a înghiți, a încorpora o substanță etc. ♦ A reține energia radiantă care cade pe un corp. ♦ Fig. A preocupa; a captiva. – Fr. absorber (după sorbi). (Sursa: DLRM )

ABSORBÍ vb. 1. a aspira, a încorpora, a înghiți, a resorbi, a sorbi, a suge, a trage. (Pământul ~ apa de precipitații.) 2. a acapara, a domina, a preocupa, a stăpâni. ( Îl ~ rezolvarea unei probleme.) (Sursa: Sinonime )

absorbí (absórb, absorbít) vb. – 1. A suge, a înghiți, a se îmbiba. – 2. A preocupa. < Fr. absorber, cf. sorbi. – Der. absorbant, adj.; absorbitor, adj.; absorpțiune, s. f., din fr. (Sursa: DER )

absorbí vb. → sorbi (Sursa: Ortografic )

absórb, a -i v. tr. (lat. absorbére, fr. absorber. – Absoarbe, să absoarbă. V. sorb 3). Sug: nisipu absoarbe apa. Neutralizez: negru absoarbe lumina. Beaŭ, mănînc. Fig. Ocup mult: politica-l absoarbe. Consum: luxu absoarbe averea. V. refl. Mă cufund, mă adîncesc: a te absorbi în meditațiune. (Sursa: Scriban )

absorbi verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) absorbi	absorbire	absorbit	absorbind	singular	plural
		(a) absorbi	absorbire	absorbit	absorbind	absoarbe	absorbiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	absorb	(să) absorb	absorbeam	absorbii	absorbisem
	a II-a (tu)	absorbi	(să) absorbi	absorbeai	absorbiși	absorbiseși
	a III-a (el, ea)	absoarbe	(să) absoarbă	absorbea	absorbi	absorbise
plural	I (noi)	absorbim	(să) absorbim	absorbeam	absorbirăm	absorbiserăm, absorbisem*
	a II-a (voi)	absorbiți	(să) absorbiți	absorbeați	absorbirăți	absorbiserăți, absorbiseți*
	a III-a (ei, ele)	absorb	(să) absoarbă	absorbeau	absorbiră	absorbiseră

absorbit adjectiv		masculin		feminin
absorbit adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	absorbit	absorbitul	absorbită	absorbita
nominativ-acuzativ	plural	absorbiți	absorbiții	absorbite	absorbitele
genitiv-dativ	singular	absorbit	absorbitului	absorbite	absorbitei
genitiv-dativ	plural	absorbiți	absorbiților	absorbite	absorbitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—